Prima seară de Tribute Festival. S-a întunecat, oamenii s-au strâns în număr mare pentru concertul The ROCK – tribute AC/DC. Erau vreo 3000 de rockeri adunați în zona fostului stadion municipal din Bartolomeu. Chiar mă gândeam de unde au venit cu toții, pentru că prin oraș nu-i prea vezi. Sau nu le recunoști gusturile muzicale. Erau și copii mici ținuți în cârcă de părinți ca să vadă ce se întâmplă pe scenă, mulți adolescenți, dar și adulți. Și mai erau doi prieteni cu păr cărunt și urmele trecerii timpului pe chipuri, care se țineau de după gât. Erau fani înfocați AC/DC pentru că știau toate versurile, cântau și aplaudau, ba chiar au sărit ușor la „Thunderstruck”. Au stat la tot concertul în fața scenei și le-am putut observa bucuria în ochi. Și mai presus de atât, le-am văzut tinerețea. Aveau probabil în jur de 70 de ani, dar sufletele lor erau mai tinere decât ale multora cu vârste mai mici. Ei au hotărât să iasă vineri seara din casă, să vină împreună la un concert rock în aer liber așa cum, probabil, făceau în tinerețe, să se distreze, să cânte și să aplaude ca și cum ar fi avut 18 ani. Ei mi-au demonstrat că vârsta e doar un număr atunci când vine vorba de pasiune, de chef de viață, poate chiar de ieșit în oraș. Ar trebui să-i avem cu toții drept exemplu, ori de câte ori ne gândim că suntem prea bătrâni să facem ce ne place. Închei cu un clișeu: vârsta chiar e doar un număr.
Theodora Ștefan
