Înainte de culcare în fiecare noapte deschid fereastra şi mă uit la cer, la Tîmpa, mă uit peste blocurile gri cu apartamente întunecate la care, dacă aş dori, le-aş schimba programul TV cu telecomanda mea. În blocul din stînga de obicei nu e nici o lumină aprinsă. În blocul din dreapta, jos, e o fereastră la care lumina, aşa slabă cum e, nu se stinge absolut niciodată. În blocul din dreapta, la etajele din partea de sus, mai sînt trei ferestre, în care ecranele TV pîlpîie spasmodic, de parc-ar fi focul veşnic de la monumentul eroilor anticomunişti de lîngă Teatrul Dramatic „Sică Alexandrescu”, care ameninţă că stă să se stingă-n orice moment. Ferestrele de la subsol şi de la mansardă strălucesc ca globul discotecii de lîngă Spitalul Judeţean. Degetele de pe telecomandă caută, caută, caută, caută. Fereastra din mijlocul blocului îmi arată un ecran plat care şi-a adormit spectatorii din pat înainte să se termine filmul download-at de pe net. Cîinele de la vila de vizavi e atît de agresiv încît a sărit în drum şi sfîşie tăbliţa de pe gard cu „Cîine agresiv!”.
Mihail Vakulovski, scriitor, traducător din literatura rusă, fondatorul şi realizatorul revistei Tiuk! (www.tiuk.reea.net) şi al CenaKLUb-ului Tiuk.
