Și, mai zi-mi cum era pe vremea ta. Cum știau tinerii să se distreze, cum erau ei de deștepți și școala era școală, cum nu erau ei acaparați de tehnologie (un adevărat „bau-bau” pentru cei trecuți de 45 de ani), și cum erau programele la TV sau muzica „cea bună”. Nu-i așa că acum „copiii ăştia” n-au habar cum e cu viața. Sunt virtuali (aka paraleli), nu pot să-și cumpere o pită și sigur vor muri de foame sau cel puțin sufocați dacă îi deconectăm de la internet pentru câteva minute. Așa o fi, dacă n-ai mai avut curiozitatea să stai să vorbești cu ei, sincer, cu inima deschisă. Să-i vezi cu adevărat. Cu drag. Indiferent dacă ești părinte sau nu, fă un pas înainte, ca să încerci să înțelegi lumea în care trăiesc (în care trăiești și tu, btw), noile provocări la care, recunoaște că nu ai nici tu răspuns, și chiar să îi lași să te învețe câte ceva. Știu sigur că ei sunt mai mult decât încântați să îți arate ceea ce știu (am avut o minisesiune super interesantă de Snapchat cu o puștoaică de 14 ani, de exemplu). Cu o condiție, să-i accepți așa cum sunt. Superconectați la tehnologie. Superadaptabili. Superinteligenți. Supercurioși. Superfrumoși. Minunați. The kids are really all right.
Un articol de Alina Alexa. Alege calea spre bine – psihoterapie și dezvoltare personală.
