Nu știu alții cum sunt, dar eu, când mă gândesc la unele din tâmpeniile care îmi treceau prin cap în adolescență, mi se duce (aproape) tot sângele în obraji și mă ia o căldură suspectă a cărei proveniență e, desigur, rușinea de a fi fost în stare să gândesc lucrurile așa. Când eram adolescent, lumea din care făceam parte era împărțită în două mari tabere, aflate într-un conflict permanent. Pe de o parte eram noi, cei care ascultam muzica aia bună, rock, iar de partea cealaltă a baricadei erau depeșarii, cum le spuneam noi, cumva peiorativ. Ei refuzau cu obstinație să asculte și altceva în afară de Depeche Mode, în timp ce noi ne încăpățânam cu îndârjire să acceptăm că Depeche Mode e o trupă. Care cântă. Muzică. Am fost la Cluj la concertul Depeche Mode și mi-am dat seama cât de proști eram și unii și ceilalți, câtă muzică faină am ignorat o grămadă de vreme, ce înțelegere limitată și ce sistem aiurea de valori aveam. Și am recunoscut în atitudinea aia adolescentină pe care o aveam atunci o mulțime de oameni care acum sunt maturi și refuză să accepte că muzica poate lua forme foarte diverse și că merită să ieși din adolescență și să încerci să înțelegi mai mult. Și nu doar din muzică.
Ionuț Constantin (Yokko) – iubitor de filme, cărți și muzici faine, solist vocal în Fernet Blues Company
