„Rădăcina de bucsau” de O. Nimigean e un roman complex, în care nu prea există teme minore şi nici personaje neimportante n-o să găsiţi în acest roman thomasmannian. Fiecare personaj trăieşte o istorie, trece printr-o dramă, are o biografie, şi-a format o lume proprie atît de bine conturată, încît nu mai poate ieşi din ea. Liviu, naratorul homodiegetic, e nodul relaţiilor personajelor cărţii, celelalte două personaje centrale fiind (încă) soţia sa şi mama sa bătrînă şi bolnavă, care acceptă că e pe moarte şi-l cheamă acasă; o poveste existenţială despre despărţire la puterea a doua. Cartea e scrisă cu mult nerv, ţinîndu-şi naratorul şi cititorul cu nervii întinşi la max. Naraţiunea e din cînd în cînd întreruptă de paranteze compuse din replici, voci interioare care se contrazic cu vioiciune, dînd un ritm alert textului. Impresionează şi aerul uşor religios, subtil, nu agresiv, analizele sociale sau politice. Romanul are o temă autentică, general umană, e f. bine scris şi construit exemplar, personajele-s puternice, vii şi memorabile. „Rădăcina de bucsau” de O. Nimigean e o carte mare şi la propriu, şi la figurat. Mărimea obiectului poate speria cititorul, iar dimensiunea valorii romanului poate fi aflată doar după lectură, aşa că vă urez lectură utilă!
Mihail Vakulovski, scriitor, traducător din literatura rusă, fondatorul şi realizatorul revistei Tiuk! (www.tiuk.reea.net) şi al CenaKLUb-ului Tiuk.
