Într-o seară în care ploaia măruntă de primăvară dădea bătăi de cap brașovenilor ieșiți în centru, dar mai ales ospătarilor care ștergeau mesele și scunele de pe terase, am ales să mâncăm la Jamaica, pe Michael Weiss. Asta pentru că aici era singura terasă cu mobilier uscat și unde încă se servea. Restul pub-urilor și restaurantelor închiseseră terasele de frică să nu înceapă ploaia din nou. Așa că ne-am așezat, am primit păturici moi și am comandat.
Am încercat burger-ul american, care conține în interior murături, roșii proaspete și sos de roșii. Garnitura era din cipsuri de cartofi, dar am cerut în schimb cartofi prăjiți.
Servirea a fost bună și acceptabilă ca timp ținând cont că terasa era plină. Am primit burgerul în aproximativ 20 de minute, pe un fund din lemn decorat cu oțet balsamic, alături de un coșuleț cu cartofi prăjiți. Am regăsit gustul așteptat de grill, cu carnea ușor afumată, chifla pufoasă și condimentele potrivite. Nimic surprinzător. Pur și simplu un burger cu gust bun, clasic, care ar fi pe placul oricui.
În schimb, cea mai interesantă parte a mesei a fost când deodată, după multe minute de ascultat ritmuri reggae, a început să se audă tare un hit de-al lui Skrillex. Asta chiar a fost surprinzător. Am început să mestecăm în ritmul basului și parcă ne venea să și dansăm. Voi ține mereu minte că am mâncat pentru prima dată un burgher pe muzica lui Skrillex la Jamaica.
Recenzie de Theodora Ștefan
