Şocul pe care nu pot să-l uit ţine de un caz din vara lui 1943, cînd am fost dat afară din ştrandul din Reghin, oraşul în care m-am născut. Într-o zi de duminică, erau şi cîţiva Hitler-ugen acolo, ne-au scos afară din ştrand fiindcă, ne-au spus, este inadmisibil să se scalde în acelaşi bazin arienii cu evreii. Un alt şoc am primit cînd m-am dus la medicul şcolii, pe uşa cabinetului era scris Nu consult cîini şi evrei. Dar astea erau numai nişte preludii pentru ceea ce a urmat. În 1944 partea Ardealului care era ocupată de unguri a fost ocupată şi de nemţi şi la sfîrşitul lui aprilie s-a bătut toba şi s-a spus că a doua zi dimineaţa toţi evreii să fie în faţa casei lor. Ne-au dus în ghetou şi cel mai groaznic era faptul că s-a înfiinţat o cameră de tortură
pentru cei care s-ar putea să fi ascuns bijuterii. Părinţii au fost duşi la camera de tortură şi au fost torturaţi, bătuţi în tălpi. Mama a albit complet şi n-a mai putut încălţa nici un pantof. Această situaţie a fost fatală mai tîrziu pentru ea, pentru că, deşi avea doar 45 de ani, cu părul alb şi cu picioarele umflate a fost considerată de către nazişti bătrînă şi inaptă de muncă şi chiar în prima zi de lagăr a fost trimisă direct la camera de gazare.
Mihail Vakulovski, scriitor, traducător din literatura rusă, fondatorul şi realizatorul revistei Tiuk! (www.tiuk.reea. net) şi al CenaKLUb-ului Tiuk.
