Azi mi-am găsit inspirația la cinema. Poveste complicată. Viața unui cuplu: 10 ani cu bune, cu rele, cu nevroze, atacuri de panică, salvator, victimă, persecutor, psihanaliză, și, în final, eliberare. Fata din „Ana, mon amour” se poate regăsi ușor în fiecare dintre noi, indiferent de gen. Prea mulți alegem să jucăm rolul de victimă ca să le mulțumim propriilor noștri salvatori, simpli oameni care ajung să creadă că doar ei ne pot ajuta, doar prin ei putem respira, care fac din salvarea noastră un scop, unicul din viața lor. Capcana victimizării aduce dependență de ceilalți și credința otrăvită că doar atunci când ești slab sau neajutorat, bolnav sau sărac, poți fi iubit. Este de înțeles de ce alegem să nu facem nimic ca să ieșim din situație. Ce e de admirat este omul care, ajuns aici, încercuit, are curajul totuși să rupă acest lanț. Vrea să crească, să afle cine este cu adevărat și ce poate singur, ca individ. Aceasta este puterea de a-ți asuma responsabilitatea vieții tale. Nu mai dai vina pe nimeni. Nu mai aștepta de la nimeni să îți spună ce să faci. Nu mai ai nevoie de un salvator. Pentru că tu nu mai ești o victimă. Te așteptăm să povestim despre acest subiect. Cu drag.
Un articol de Alina Alexa. Alege calea spre bine – psihoterapie și dezvoltare personală
