Pe 20 martie a fost Ziua Internațională a fericirii și s-a nimerit să fie la Brașov o zi ploioasă, posomorâtă. Am privit chipurile oamenilor care stăteau zgribuliți sub umbrele. Erau încruntate sau, mai rău, fără expresie. Uneori parcă am fi niște roboți, facem lucrurile mecanic fără să simțim. În trafic mulți nervi, pietonii se simt ofensați de șoferii care nu opresc la trecere. La rândul lor, șoferii îi critică vehement pe pietonii care se aruncă în fața lor.
În tot acest peisaj dezolant doar un copil pare fericit că plouă. Mama îl ține de mână așteptând culoarea verde a semaforului. El bate cu piciorul într-o băltoacă, stropește în jur, iar asta i se pare incredibil de amuzant. Se zbenguie și în timp ce traversează, chiar daca e ținut strâns de mână, iar maică-sa îl avertizează să meargă frumos.
Pentru el nu contează că plouă, că oamenii se grăbesc spre treburile lor ori că șoferii claxonează un coleg de trafic neatent. El e fericit acum! Îl privesc și sper să împrumute din fericirea lui tuturor celor care îl zăresc.
Copilul se bucură când plouă pentru că poate țopăi printre băltoace. Așa ar trebui să facem și noi, să nu lăsăm nimic și pe nimeni să ne strice ziua. Să facem ca zilele să fie defavorabile doar din punct de vedere meteorologic și nici măcar asta să nu ne împiedice să zâmbim.
