Ne place să luăm masa în oraș ca să scutim din timpul petrecut în bucătărie, ca să mâncăm specialități greau de preparat acasă, ca să fim serviți. Când mergi la restaurant te simți ca un oaspete, ești tratat respectos (de cele mai multe ori) și cam orice doleanță îți e îndeplinită.
Deunăzi eram la Berăria Ciucaș și am asistat la o scenă neplăcută. Un client nervos a ridicat vocea la una dintre ospătărițe, mustrând-o că pe masa la care voia să se așeze erau firmituri. Fata i-a zâmbit și a spus că vine imediat și curăță. Domnul s-a răstit: „Mai repede!”. Ce-ar fi fost dacă ar fi cerut cu respect să se cureţe masa?!
La câteva zile am observat încă o situație de felul acesta, dar la Casa Tudor de această dată. Ospătarul venise cu POS-ul la client, dar a fost ignorat complet timp de câteva minute, ca și cum ar fi fost invizibil. Clientul său vorbea la telefon, arătând indiferență totală. De apreciat a fost însă ospătarul care a așteptat răbdător.
Ospătarii sunt cei care se asigură că ai o experiență pozitivă la restaurant. Și, de cele mai multe ori, ei își fac treaba bine și încearcă să zâmbească politicos chiar dacă aleargă de colo-colo toată ziua, sunt obosiți, cu nervii întinși la maximum. De aceea merită respect! Pentru că ne tratează ca și cum am fi speciali deși, poate, chiar nu suntem.
