Andrei Crăciun este cunoscut în primul rînd ca ziarist, articolele sale fiind originale, interesante şi foarte bine scrise. De altfel, fanii ziaristului Andrei Crăciun acum îi pot cumpăra eseistica adunată în două cărţi publicate în 2014 şi 2016, „Baricadele” (Humanitas) & „Baricadele II” (Herg Benet).
Dar Andrei Crăciun e la fel de bun şi ca scriitor; vă veţi convinge de asta dacă veţi citi cele două cărţi dintre Baricadele I şi II: „Poezii pentru acea necunoscută” (poezie) & „Pălăria albastră” (proză scurtă), ambele publicate la Editura Herg Benet.
Şi-n proză, şi-n poezie, şi-n eseistică Andrei Crăciun scrie poveşti. Asta şi pentru că aşa i-e stilul, dar şi pentru că ştie că cititorul de aici şi acum asta caută („dar tu nu vrei filozofie! / tu nu vrei religie! / tu vrei poveşti!”). Andrei Crăciun scrie cu o uşurinţă neverosimilă (sau poate că doar aşa crede cititorul), fie că e vorba de eseu, fie că-i proză sau poezie. Deşi temele abordate sînt serioase, importante, majore – de la dragoste la moarte –, scriitorul ştie să le exprime franc, limpede, aproape simbolic. Dar cred c-a ajuns destul de greu la acest stil, în care Andrei Crăciun încearcă să fie cît mai simplu, doar că la orice pas îl trădează ritmurile… tobei (de la „tobă de carte”). Deşi cotidian-existenţial, eul liric/naratorul lui Andrei Crăciun e hiper livresc chiar şi atunci cînd îşi exprimă dragostea. Un scriitor pe care-l recomand cu drag! Lectură utilă, că plăcută va fi cu siguranţă!
(Braşovenii au ocazia să-l întîlnească pe Andrei Crăciun sîmbătă, 10 decembrie 2016, ora 16:00, Librăria Humanitas Brașov, la CenaKLUb Tiuk. Vă aşteptăm!)
Mihail Vakulovski
