Ne apropiem de decembrie și o să înceapă numărătoarea inversă până la Crăciun (dacă nu a început deja). Numărăm zilele rămase până la weekend, pe cele ce trebuie să mai treacă până la următorul concediu. Ca și cum restul zilelor nu contează, important este ce va fi după ce numărătoarea va ajunge la final.
Pentru câteva momente de bucurie comercializată la maximum ignorăm potențialul zilelor de-acum. Facem pregătiri intense, ne enervăm, alergăm ca bezmeticii prin magazine, claxonăm la giratoriu doar pentru două, trei zile de sărbătoare. Unii trăiesc un an întreg cu gândul la cele 10 zile pe care le vor petrece vara la mare.
Să fim chiar atât de stresați și obosiți încât am ajuns să visăm la timp liber? Ignorăm restul săptămânii pentru cele două zile de weekend în care avem liber de la job? De luni până vineri trăim ca să muncim, să ne întoarcem acasă unde ne uităm puțin la TV, stăm cu copiii și mai sunăm câțiva prieteni ca să facem alte planuri de weekend? Iar vineri seară, sâmbătă și duminică ne bucurăm de viață? Ceva e greșit aici.
Dar rutina, această roată ce se învârte haotic, poate fi oprită. E loc de „timp liber” petrecut în mod distractiv și în timpul săptămânii. Poți face de luni până vineri ce aștepți cu atâta nerăbdare să faci în weekend. Totul e să vrei să oprești „roata”. De ce să nu faci planuri cu prieteni pentru ACUM? E abia noiembrie dar numeri zilele până la Crăciun ca să poți face daruri, să-ți vizitezi familia sau să pregătești o cină frumoasă pentru cei dragi? Dacă îți dorești, poți să faci toate acestea azi, chiar dacă nu e sărbătoare în calendar.
În fiecare zi am putea avea timp liber pentru bucurie. Zilnic se întâmplă ceva frumos în jur. Cred că cei mai mulți dintre noi au învățat deja că timpul e necruțător, și odată ce s-a dus, dus rămâne! Sunt mult mai multe zile lucrătoare într-un an decât weekend-uri, sărbători și vacanțe. De ce-am vrea să irosim o comoară pentru ceva mărunțiș?
Eu vreau ca zilele până la Crăciun să treacă greu, să am atâtea chestii faine de făcut încât în dimineața de 25 Decembrie să mă gândesc la ziua în care am scris acest editorial ca și când s-ar fi petrecut cu ani în urmă. E un clișeu, dar viața chiar e prea scurtă ca să ne dorim să-i sărim zilele.
Editorial de Theodora Ștefan, redactor-șef Zile și Nopți Brașov
