În 2014 au călătorit cu bicicletele până în Turcia pentru a urca pe cel mai înalt vârf, Araratul Mare (5167m). Au parcurs atunci 3000 de kilometri prin 3 țări, din Brașov până în Estul Turciei, la granița cu Siria, în 30 de zile. Anul acesta au plecat într-o altă aventură pentru care au schimbat bicicleta pe caiac, iar șoseaua pe apă. Au străbătut 2.600 Km de fluviu, au trecut prin 10 țări (Germania, Austria, Slovacia, Ungaria, Croația, Serbia, Bulgaria, Moldova, Ucraina, România) și 4 capitale (Viena, Bratislava, Budapesta și Belgrad).
Membrii Little Summer Journey 2:
Strătilă Marius, alpinist utilitar și monitor de snowboard
Bejan Andrei, alpinist utilitar
Ana Goga, specialist social media
Brașovenii aventurieri au fost de acord să ne împărtășească experiența din această vară.
Anul trecut ați pedalat, anul acesta ați vâslit. Dacă vă gândiți la experiența pe care ați avut-o ce a fost diferit acum? A fost mai solicitant?
Andrei: La pedalat eram mai antrenați. Ne dăm cu bicicletele de mici. În schimb ne-am dat cu caiacul pentru prima oară. A fost o doză de inconștiență pentru că nu știam să padelăm, dar am avut noroc pentru că ne-am întâlnit cu un spaniol care mergea singur până în Viena și ne-a învățat el câte ceva. Dar asta după vreo trei zile de padelat greșit.
Dacă n-ați fost niciodată cu caiacul cum de v-a venit această idee?
Marius: Anul trecut am fost într-un oraș pe maul Dunării, Dunaujvaros din Ungaria, și acolo cam singura relaxare era să facem baie în Dunăre. Și așa ne-am gândit că ar fi tare să străbatem tot fluviul.
V-ați pregătit fizic înainte de a pleca în această aventură?
Marius: Noi suntem sportivi și mai facem și alte activități, așa că nu am avut nevoie de o pregătire fizică. Într-o astfel de tură e vorba de psihic. Dar făcând înainte o tură cu Andrei știam deja când mă enervează el și când îl enervez eu pe el.
Andrei: În plus cu bicicleta am fost doar 30 de zile. Acum, cele 18 zile în plus s-au simțit. Fizic ne-am antrenat pe drum. În prima zi am făcut 40 de Km, dar apoi au fost zile în care am reușit să facem 100 de Km.
Marius: N-am sfătui pe nimeni care nu face sport să încerce asta. N-a fost o problemă pentru noi antrenamentul ci mai mult psihicul.
Au fost zile frumoase de vară, dar și ploi, vânt și frig. Nu v-a fost teamă să vâsliți când Dunărea era învolburată?
Andrei: Să nu vă închipuiți că a fost periculos! În Budapesta am nimerit o zi cu valuri mari. Vapoare treceau de o parte și de alta a Dunării și ajunsesem să nu ne mai vedem unul pe altul de valuri.
Marius: Și la ieșire din Viena au fost valuri mari, iar atunci a fost singura dată când am purtat vesta de salvare. Însă doar asta a fost partea mai înfricoșătoare. Mai teamă ne-a fost de fulgere. Într-o zi a fost furtună și brusc s-a întunecat cerul. Vântul bătea din față, nu mai puteam înainta și pot spune că atunci mi-am pierdut cumpătul.
Cât ați mers cel mai mult?
Andrei: De dimineață până pe la două noaptea, atunci când am reușit să padelăm 100 de Km.
Cum ați petrecut nopțile? Ce ați mâncat? Care au fost condițiile de călătorie?
Andrei: Marius e vegetarian și mi-am propus și eu ca pe parcursul traseului să renunț la carne. Dar am mâncat super multe dulciuri. Aveam nevoie de energie. Mai bine mâncam o friptură în loc de atâta zahăr!
Marius: Am avut cu noi o groază de biscuiți și ciocolată și am mâncat de asemenea mult pește. Am stat cu cortul, doar în două zile ne-am cazat la camping pentru că așa a fost conjunctura. Ne spălam în Dunăre, cu săpun, la campare ne relaxam la o bere sub cerul liber și ne bucuram de liniște.
Care a fost diferența dintre partea românească a Dunării și cea europeană?
Marius: Oricât am ține la țara noastră, trebuie să recunoaștem că la noi erau foarte multe gunoaie. Cel mai frumos pentru mine a fost în România ca peisaj, la Porțile de Fier a fost foarte frumos, dar era foarte murdar. Incredibil de murdar!
Andrei: Unde era loc de camping și se putea ajunge și cu mașina era super mizerabil. Eram într-un sat și lui Marius i-a căzut o pungă pe jos. S-a aplecat s-o ia și o femeie i-a spus „las-o c-o ia vântul”.
Marius: Ea a vrut să fie politicoasă: „Simte-te ca la tine acasă, las-o acolo.”
Andrei: Sunt faini oamenii de la țară, dar n-au noțiunea asta de protecție a naturii. Nu îi deranjează să arunce gunoiul pe jos. Nici în Serbia nu era așa gunoi ca la noi, deși nu sunt așa de dezvoltați ca noi… În Germania, în Austria era „țiplă”!
Ați avut nevoie de vize speciale? Cum ați trecut granițele?
Andrei: Când am trecut din Ungaria în Serbia a trebuit să facem check-in-ul. Am fost verificați să nu avem droguri, actele au fost controlate.
Marius: În Ungaria ne-am confruntat cu birocrația, am fost în cinci birouri, ne-au întrebat dacă aveam nume la caiac. Însă în Serbia vama era un vapor ce părea părăsit, urcai pe o scară dezafectată, era găinaț pe jos, gemurile erau sparte, dar acolo era biroul de control. A doua zi a trebuit să mergem la Căpitănia Portuară unde ne-au cerut să plătim o taxă de 60 de Euro pentru fiecare caiac. Noi nu am vrut să plătim, am crezut că ne putem înțelege cumva.
Andrei: Am întrebat dacă nu plătim ce se întâmplă și ne-a arătat că ne leagă. Dar ăștia 120 de euro erau toți banii noștri de călătorie. Așa că am riscat și am plecat fără să plătim.
Marius: Apoi câteva zile ne-a fost teamă că vin după noi, dar nu s-a întâmplat nimic până la urmă. În Croația, polițiștii ne-au controlat pentru că arătam ca teroriști sirieni. Într-adevăr eram foarte bronzați.
Care era reacția polițiștilor de frontieră când aflau că voi străbăteați Dunărea cu caiacul?
Andrei: Erau toți șocați. Și aici în România toți ne vorbeau în engleză, se mirau că suntem români. Toată lumea ne întreba câți bani luăm să facem asta. Nu le venea să creadă că ne aflam acolo din plăcere. Un pescar ne-a dat să mâncăm saramură când a aflat că nu câștigăm nimic.
Marius: A mai fost o întâmplare interesantă. Campasem lângă o familie de bucureșteni. Tatăl stătea pe gânduri, mirat de aventura noastră. Ne-a spus că și el și-ar dori să aibă astfel de activități, dar ajunsese să se complacă în cotidian.
Care a fost cel mai frumos moment al aventurii voastre?
Marius: În noaptea din august când am putut admira Perseidele. Ne-am relaxat și am avut multe momente de liniște, am ascultat natura. Iar în altă zi am întâlnit o ciobăniță extrem de frumoasă, care păștea oile cu tatăl său. Ea ne-a uimit pentru că era oarecum ruptă din peisaj, era prea frumoasă ca să fie ciobăniță…
Ați avut sponsori în această aventură?
Marius: Da, trei: magazinul online www.caiac-shop.ro ne-a asigurat caiacele, www.alpinismutilitar-brasov.ro ne-a dat niște bani, iar un prieten de-al nostru ne-a dat 100 de Euro ca să ne luăm bere în fiecare țară în care mergem.
Voi ne-ați demonstrat că oamenii își pot petrece timpul liber în feluri inedite dacă asta își doresc. Ce mesaj aveți pentru cititorii noștri care caută să facă în fiecare zi ceva plăcut?
Marius: Trebuie să vrei să ieși din zona ta de confort. Noi putem să le spunem oamenilor că nu-i greu, pentru că noi avem o viață sportivă în mod obișnuit. Când pleci într-o călătorie de timpul acesta ai timp să îți pui ordine în gânduri, scapi de stres.
Interviu realizat de Theodora Ștefan, redactor șef Zile și Nopți Brașov
