S-a încheiat și cea de-a treia ediție Brașov Jazz & Blues Festival în ropotele de aplauze ale spectatorilor. Dacă ai fost în sala teatrului Sică Alexandrescu știi sentimentul. Dacă nu ai fost te așteptăm la următorul festival. Și chiar dacă ai fost în sală și ai aplaudat, ai zâmbit și poate ai și dansat puțin, nu știi cum a fost în culise. Ne-am hotărât să îți povestim câte puțin din cele ce pot fi povestite. :)) Mergem și noi pe principiul „what happens in backstage, stays in backstage”, dar dăm și puțin din casă.
Să facem o recapitulare! Brașov Jazz & Blues Festival a început joi, pe 10 decembrie și s-a încheiat sâmbătă, pe 12 decembrie, la miezul nopții.
Pe scenă au urcat în ordine: Sebastian Spanache Trio, EYOT, Nicolas Simion Quartet, Mariano Castro & Berti Barbera, Javra, Micatone, SOUNDSVILLE (Alberto Marsico, Lars Kutschke, Gio Rossi), Duke Robillard feat. Alex Schultz.
Dacă faci un calcul reiese că au fost 3 trupe pe seară. Trebuie să punem la socoteală și Jam Session-urile din Warehouse Pub, unde au cântat, tot în ordine, Petra Acker & The Brothers, Berti Barbera & Mariano Castro și Fernet Blues Company.
Prezentator a fost Berti Barbera, care ne-a mărturisit că i-a plăcut la nebunie festivalul, iar atunci când a cântat pe scenă cu Mariano Castro totul suna atât de bine încât ar fi vrut să se oprească și să îl asculte pe artist din public.
Dacă ție, din sală, ți s-au părut trei zile lungi și fantastice, la fel am simțit și noi în backstage. E o mare responsabilitate să organizezi un eveniment de amploare ca acesta și totul trebuie să fie ca la carte!
Artiștii sunt cei care contează în backstage. Am fost pregătiți să le facem toate poftele. Am vrut să își dorească să mai vină și altă dată la Brașov. Surprinzător a fost că în spatele măștilor de artist am descoperit oameni normali, pasionați de munca lor. Aveau și ei emoții înainte de a urca pe scenă deși cântă de ani de zile. Ne întrebau dacă e sala plină, ne spuneau că nu vor să dezamăgească atâția oameni care au venit să îi vadă! Apreciez respectul lor pentru public și pentru noi. Ne mulțumeau pentru cel mai nesemnificativ ajutor acordat. Și cu toții au iubit mâncarea tradițională de la prima îmbucătură. Personal, felul copilăresc în care reacționau artiștii când gustau sarmale sau tochitură m-a făcut să mă simt de parcă aș fi gătit eu mâncarea. Poate pentru că la fiecare degustare mulțumeau și țineau neapărat să sublinieze că n-au gustat niciodată ceva așa de bun.
Lars Kutschke a fost atât de încântat de ciorba de varză de la noi încât a ținut să amintească asta pe scenă, la concert. Ba chiar a cerut rețeta bucătarului. Alberto Marsico a spus că prăjitura tiramisu de la noi face concurență celei din Italia. Duke Robillard a fost încântat de friptura la grătar de la noi despre care a zis că întrece barbeque-ul american. Și toți au fost încântați de papanași. Au făcut și poze ca să se laude acasă cu bunătățile pe care le-au mâncat în România.
Spuneam că în spatele măștilor de artiști se ascund oameni simpli. Băieții de la EYOT s-au plimbat prin Brașov și au fost încântați de bradul din Piața Sfatului. În seara de joi Tâmpa era acoperită de nori joși, de ceață, iar la vederea priveliștii unul dintre ei a spus că orașul pare ireal.
Gio Rossi, bateristul de la SOUNDSVILLE, e unul din cei mai veseli oameni pe care i-am întâlnit vreodată. Și unul din cei mai relaxați. A lăsat-o pe una din colegele mele să cânte la bateria lui. S-au distrat copios. Dacă la spectacol ai observat că se uita ciudat la bețe și dacă ai remarcat că la un moment dat a spus că tobele nu funcționează, să știi că glumea. Râdea de noi, cei din spate. Era secretul nostru că la repetiții ne-am jucat împreună de-a cântăreții pe scenă. După concert, Gio Rossi s-a descălțat și s-a așezat pe o canapea din holul din backstage. A spus că vrea să închidă puțin ochii înainte de a merge la Jam Session. Cum spuneam, un om simplu și frumos.
Americanii din trupa legendarului Duke Robillard au spus la final că au avut un singur regret: că n-au putut sta mai mult în România, că timpul a fost prea scurt, încât nici concertul nu l-au putut prelungi. Pierdeau avionul. Le-a plăcut aerul curat din Brașov. Au vrut să meargă numai pe jos, de la teatru până la hotel, de la hotel la masă. Au fost în Piața Sfatului și au făcut poze cu colindători. I-au ascultat cântând și jucând și au spus că abia așteaptă să povestească prietenilor ce au descoperit în România.
Sonny și trupa lui își joacă rolul în serios. Imediat ce au coborât din dubița lor și-au etalat mersul „a la anii 60”. Parcă erau desprinși din acea perioadă, aduși cu mașina timpului la Brașov Jazz & Blues Festival. Și cred cu tărie că așa sunt ei mereu. Totul era prea natural la ei, chiar și în backstage. Știm că i-ați aplaudat îndelung și la fel am făcut și noi din spatele scenei.
Nicolas Simion a ținut o lecție de muzică impresionantă la Cinemateca Patria și a cântat cu tinerii care și-au adus instrumentele pentru acea întâlnire specială. Iar Berti Barbera ne-a făcut să visăm la workshop ba la plajele din Brazilia, ba la câmpiile din India. Ambii doi profesionişti, doi pasionați de ceea ce fac. După ce i-am ascultat vorbind despre muzică mi-a părut puțin rău că n-am învățat și eu să cânt la un instrument.
Distracția s-a dezlănțuit în Warehouse Pub. Artiștii au cântat împreună deși nu se cunoșteau, au făcut schimb de e-mailuri ca să își scrie și după festival, au râs tare și au cântat din suflet. Cam așa am văzut eu Brașov Jazz & Blues Festival din backstage. Abia aștept ediția a patra. Sper că la fel simți și tu. Și până atunci hai să mai ascultăm din când în când jazz, blues, rock, folk și tot ce e bun, de calitate și cântat din suflet.
Theodora Ștefan
Redactor șef Zile și Nopți Brașov
