La 25 de ediții de la debut, Sibiu Opera Festival își confirmă locul în peisajul cultural al orașului, cu producții din România și Italia și un program care aduce opera mai aproape de public.
Despre această ediție aniversară, dar și despre direcția Filarmonicii de Stat Sibiu după schimbarea conducerii, am vorbit cu Cristian Lupeș.
Ediția aniversară a Sibiu Opera Festival poartă în întregime amprenta conceptului pe care l-ai construit înainte de schimbările survenite în conducerea Filarmonicii. Cum ai gândit programul acestei ediții speciale?
În cele șapte ediții Sibiu Opera Festival pe care le-am organizat până acum la Filarmonica de Stat Sibiu, am îmbinat într-o măsură foarte echilibrată marea iubire a sibienilor pentru operă, acest aspect muzical care lipsește din permanența orașului, cu puterea, experiența și posibilitățile financiare ale instituției de a organiza aceste manifestări complexe, sincretic-muzicale.
Astfel, au putut fi văzute pe scenă producțiile celor mai importante instituții de operă din România – București, Timișoara, Cluj, am adăugat câteva debuturi la Sibiu Opera Festival – Iași, Galați, Constanța, în așa fel încât titlul onorific de Capitală a Operei în România pe care l-a căpătat Sibiul prin acest festival să fie și argumentat de faptele artistice ale instituției.
După ce ne-am asigurat că am acoperit toate companiile de operă din România, așa cum s-a observat, am început să ne merităm cu adevărat titlul de Festival Internațional, invitând nu doar artiști lirici străini, ci aducând cu mare succes în Sibiu, companii de operă direct din țara care este considerată Patria Operei.
Astfel, companii artistice din Parma și Livorno, două orașe importante pentru istoria operei italiene și europene au populat scenele sibiene, străzile cetății, s-au bucurat de ospitalitatea sibienilor în aceeași măsură în care sibienii s-au bucurat de prestațiile excepționale propuse de oaspeți. A treia componentă este dată de producția proprie de operă, care anul acesta va fi înlocuită de un spectacol incredibil în coproducție cu Corul Mixt al Filarmonicii din Târgu-Mureș.
Festivalul are deja un public fidel și o tradiție bine conturată la Sibiu. De ce merită ca această tradiție să fie descoperită și de publicul din afara orașului?
Sibienii au conștiința valorii propriului lor festival de operă. Cred că important ar fi pentru cei care locuiesc în alte zone ale României și Europei să ne viziteze. Pentru că aici, la Sibiu, noi susținem mai departe o tradiție și o istorie pe care nu ne-o poate răpi nimeni, mai precis avem în „portofoliu” primul Festival de Operă din România.
Această tradiție reprezintă unul dintre elementele culturale cele mai valoroase pe care le deține acum Sibiul ca oraș și regiune. Eforturile mele și ale colegilor, sprijinul constant al Consiliului Județean, prezența în cadrul Agendei Culturale a Primăriei și, mai ales, atașamentul dovedit al publicului, ne oferă doar o parte din motivele pentru care trebuie să participăm și să sprijinim, ca o comunitate autentică, adevăratele valori culturale locale.
Festivalul aduce la Sibiu, între 1 și 16 octombrie, producții prestigioase din România și Italia. Care sunt highlight-urile acestei ediții aniversare și ce nu ar trebui să rateze publicul?
Cele șase producții ale teatrelor de operă din Livorno și Parma, conferințele, prezența Orchestrei Filarmonicii de Stat Sibiu, a corului din Târgu-Mureș, infuzia de muzică dată de programul Take an Opera Break și multe altele, pe care nu le-aș deconspira.
Festivalul are evenimente dedicate copiilor, dar este și o platformă pentru tinerele talente. Cât de necesară este apropierea de publicul tânăr?
Așa cum am mai afirmat, lipsit de orice formă de modestie, în cei șapte ani de coordonare a activităților instituției, am crescut de la 3-4 evenimente educative, la peste 120 pe an. Acest lucru a făcut fericiți aproape toți copiii orașului, a dat speranțe părinților și profesorilor, a crescut calitatea vieții în oraș. Un oraș educat reprezintă un oraș mai sigur.
Nu putem să ne atribuim constant titulatura de Capitală Culturală dacă nu ne purtăm ca atare zilnic. Mândria anului 2007 trebuie acum să fie nu doar un ecou, ci un mod de viață. Așa cum se vede în limbajul public, mediatic, cel al „influencerilor”, al unora dintre comentatorii sau participanții la viața politică, în multe locuri din România, cultura și educația au fost neglijate și nu mai suntem capabili să dezbatem, să polemizăm și să discutăm civilizat.
Așadar, educația oferită de Filarmonică nu reprezintă doar speranța unui public viitor în sala de concert ci mai ales speranța într-o societate în care ne putem contrazice cu noblețe și eleganță.
Imediat după Sibiu Opera Festival debutează noua stagiune a Filarmonicii. La ce să se aștepte publicul în următoarea perioadă?
E o stagiune de mare calitate, cu siguranță am ajuns la Sibiu ca stagiunea simfonică să se compare cu stagiunile din București, Cluj, Iași și Timișoara. Primul simfonic este spectaculos și mă bucur că am putut programa un concert de o asemenea anvergură.
Sub bagheta magicului Cristian Mandeal, două vedete incontestabile, Ștefan Cazacu la violoncel și Alexandru Tomescu la vioară, în Concertul „dublu” de Brahms. Seara continuă cu o partitură care în acest moment devine foarte simbolică pentru mine, Simfonia „Eroica” de Beethoven.
Urmează Brave New Music, Daruri Muzicale, așteptatele concerte de Crăciun etc.
În contextul schimbării de conducere de la Filarmonică, ce crezi că ar trebui păstrat și continuat din direcțiile și proiectele pe care le-ai construit în cei șapte ani în care ai condus instituția?
Despre acest aspect nu îmi face plăcere să vorbesc. Tot succesul instituției a însemnat muncă, dedicație, sacrificiu. Am exersat răbdarea, generozitatea, am renunțat la viața mea pentru bucuria publicului și mai în glumă, mai în serios, acum sunt într-o perioadă de suspendare pasageră după ce, la propriu, am fost și agresat pentru că nu am acceptat ca niște oameni să folosească instituția în interes propriu. „Și bătut și cu banii luați”.
Nu este o perioadă ușoară pentru România și cred că în această perioadă complicată instituției îi trebuie stabilitate și continuitate. Eu cred cu toată ființa în proiectul propus de mine, succesul s-a văzut de toată lumea, a fost demonstrat inclusiv de faptul că Filarmonica de Stat Sibiu a devenit un model de dezvoltare printre toate celelalte instituții de profil.
De aceea cred că dacă trec de subiectivismul propriei existențe, domnul Octavian Gheorghiu, managerul interimar, împreună cu colegii angajați la Filarmonică, nu au o misiune ușoară în perioada următoare, dar îmi doresc pentru ei și pentru publicul concertelor noastre, pe care-l cunosc în amănunt, pentru că obișnuiam să îi întâmpin în foaier, să traverseze cu ușurință această furtună.
Suntem deocamdată sub un gros plafon de nori, dar, așa cum simt inclusiv muzica lui Brahms, vă rog pe toți să nu uitați că deasupra ne așteaptă soarele orbitor.
