În fiecare an spun că nu există o experiență asemănătoare cu Maratonul Internațional Sibiu (MIS). Și în fiecare an, îmi reconfirm asta.
Am trăit maratonul din multe perspective în ultimii 10 ani, de la jurnalist, la alergător și chiar voluntar, dar anul acesta a fost primul în care l-am simțit din interiorul echipei de organizare. Fără îndoială, a fost cea mai frumoasă ediție pentru mine.
Poate pentru că am văzut câtă muncă, grijă și pasiune se ascund în spatele fiecărui detaliu și pentru că am cunoscut oameni care pun suflet în ceea ce fac și care cred cu adevărat în puterea unei comunități. Sau poate pentru că am avut privilegiul să văd maratonul nu doar în zilele evenimentului, ci în toate lunile care l-au construit.
În weekendul maratonului nu am simțit oboseală sau stres, nu a mai fost vorba de taskuri sau liste, pentru că de fiecare dată când ridicam privirea, vedeam ceva care îmi amintea de ce merită tot efortul: un copil fericit după cursă, un alergător emoționat la finish, un voluntar care ajuta cu zâmbetul pe buze, oameni care aplaudau necunoscuți, doar pentru că aveau nevoie de încurajare.
Cred că acesta este lucrul care mă impresionează cel mai mult la Maratonul Internațional Sibiu: faptul că pentru câteva zile ne amintește cine suntem atunci când alegem să fim împreună. Mai generoși, mai răbdători, mai implicați și mai atenți unii la alții.
M-am întors acasă în fiecare seară cu picioarele obosite și cu telefonul plin de notificări, dar și cu inima plină. Pentru că am văzut mii de oameni care au ales să fie parte din ceva mai mare decât ei înșiși, iar eu am fost unul din ei.
Cred că acesta este motivul pentru care, indiferent de câte ediții vor trece, Maratonul Internațional Sibiu va rămâne una dintre experiențele mele preferate. Pentru că nu este doar un eveniment. Este dovada că o comunitate poate face lucruri extraordinare atunci când aleargă în aceeași direcție.
