Tot ce e mai bun în „Despre oameni, doctori și rinoceri”
Distribuția spectacolului, structura piesei și oglindirea racilelor cumplit de actuale iau ochii în montarea lui Claudiu Goga
Am fost la premiera „Despre oameni, doctori și rinoceri”, de Claudiu Goga, după Arthur Schnitzler și cred că e un vârf al realizărilor teatrale, în condițiile date. Am putut pleca urechea la facerea acestui spectacol. N-au fost doar ghiocei și miresme primăvăratice. Voi trece peste, din respect pentru meșteșugul celor care au contribuit la spectacol, pentru TNB și pentru scenă, ca spațiu ideal de punere în dezbatere publică a ideilor.
În teatru, reușita depinde atât de tare de oamenii de pe scenă, din spatele ei și din sală („Trăim într-o lume oribilă. Oamenii, cei mai mulți dintre ei, fac tot ce e bine, tot ce e corect și e legal. Și ghici ce? Lumea rămâne oribilă”, se spune în spectacol), încât e riscant să emiți judecăți de valoare după doar o reprezentație văzută. Poți s-o faci, că doar social media atât de temeinic prezentată în spectacol (textul lui Goga zămislește analize demne de profesori Bernhardi ai comunicării) ne-a făcut pe toți critici de teatru. Sau lăudători de teatru, condiție ce pare că încă e și scontată, și mult-gustată la noi.
Poate nimerești, ca la premieră, într-un public cu exemplare detestabile ca personajele interpretate de George Ivașcu și Medeea Marinescu (atât persoanele cu ochii în micile ecrane luminoase, cât și cel care le-a înjurat sonor – mi-a stat ceasul, cât e el de smartwatch!). Pot fi și probleme de sonorizare – eu am auzit bine, dar alții s-au plâns. Asemenea mici detalii îți strică ziua și n-ar trebui să se repercuteze asupra percepției actului artistic.
Așa că prefer să enumăr tot ce am găsit mai bun la premiera oficială: alegerea distribuției, din care i-aș evidenția pe Mihai Călin, Ofelia Popii și Alexandru Potocean – e o artă, de aceea se dă mai nou Oscar pentru casting; structura textului, având darul de a te ține cu sufletul la gură trei lungi ore – Claudiu Goga transformă ceea ce Arthur Schnitzler denumise înșelător „comedie în cinci acte” într-o acțiune cu suspans, de roman polițist; teoriile antagoniste și la 1912, și acum.
Fără o actualizare forțată, Goga paginează inteligent teme recurente, de la etica utilitară până la rolul societal al credinței. Interesantă, cutezătoare, provocatoare și introducerea în ecuație a Ucrainei.
Schnitzler e nebănuit de cunoscut în România. Și el ne știa. Fix acum 100 de ani, „Opinia” consemna vizita sa la Botoșani:
„Cunoscutul nuvelist şi dramaturg Arthur Schnitzler se află de câteva zile oaspetele oraşului nostru. În afară de Eminescu, la care admiră în special muzicalitatea versului, are cuvinte frumoase pentru Topârceanu, Minulescu etc. Îi place mult romanul «Ion» al lui Rebreanu şi în special manifestarea literară a lui Sadoveanu, din prima sa epocă”.
Dar, ca un spectator care a văzut recent două montări, ale altor teatre, inspirate de piesa lui Schnitzler, cred că mai sunt destui dramaturgi buni pe lume ca să putem evita aglomerația.
Text de HORIA GHIBUȚIU | JURNAL DE BUCUREȘTEAN
Vezi aici când se mai joacă spectacolul „Despre oameni, doctori și rinoceri” pe scena Teatrului Național din București -> www.tnb.ro/ro/despre-oameni-doctori-si-rinoceri
Spectacol nerecomandat minorilor sub 16 ani. Conține scene care îi pot afecta emoțional, limbaj licențios.
