Fără pâine, mulțumesc!
Cum devine un aliment element de bază al dietei? Să fie ușurința cu care e produs/procesat, productivitatea, prețul și/sau politicile de susținere?
Acesta a fost subiectul unei cercetări prezentate la o conferință de food history pe care am audiat-o la Amsterdam. Profesoara de la Northeastern University, USA, și-a construit studiul de caz pe grâu (la noi, poziția ar fi ocupată tradițional mai degrabă de porumb, oare?). Întâmplător sau nu, în această a nșpea călătorie la Amsterdam, eu aveam să descopăr centralitatea grâului și a pâinii în dieta olandeză și să mă dezic de ea ca nicicând altcândva.
Probabil că știți că, la prânz, olandezii mănâncă hrană rece, brodje (sandvișuri).
La conferință, masa de prânz oferită de organizatori nu a fost diferită – sandvișuri cu mozzarella și anghinare, cu humus și legume, cu somon sau Saucijzenbroodjes, un produs popular de patiserie cu ceva carne tocată, ca de cârnat. Erau din cele banale, suficient de neutre (ba chiar downright taste-challenged) ca să amorțească foamea audienței internaționale. Ca desert, am avut un melc cu stafide și o chiflă cu stafide, cea din urmă tradițională și ea. Pâine, care va să zică.
În plus, într-una din seri am insistat să aprofundez bucătăria olandeză și am cinat într-un restaurant tradițional.
Pâine cu unt la entrée, piure de cartof cu morcov, ceapă și chiftea (stampott), iar la desert, o pâine dulce de Friesland, prăjită în zahăr și scorțișoară și mâncată cu frișcă (Flying bitch este numele preparatului). Nu e de mirare că, după două zile, voiam cu disperare ceva cald, cremos, bogat în arome. Căutam rijsttafel, masa de orez adusă de migranții indonezieni prin anii ’50, dar eram gata să mă mulțumesc cu friet, cartofi prăjiți, poate cu ceva brânză. Am sfârșit în fața unui bol cu ramen fierbinte. Afară ploua. Mi-a mers la suflet.
Umaimon e locul, dacă ajungeți prin Leidseplein.
Sfântul Eufrosin bucătarul, despre care veți mai auzi la mine, mi-a scos în cale un ramen shop bun, aclamat de recenzii serioase și cu o poveste faină a domnului Saeki, care a vrut să deschidă un chicken specialty ramen shop și, ani mai târziu, a reușit.
Un ramen adevărat se construiește pe un stoc/bulion/supă bază – cum vreți să îi ziceți – un lichid fiert la foc mic ore lungi. Fără el este doar o supă. Mai trebuie ceva tăiţei buni, carne si ou moale, verzituri.
În București, ramen bun se găsește la Papila și la Sanki Ramen, iar pâine faină la Casa del Pan, Blitz, Pain Plaisir și Grain Trip (şi la Brașov, la brutăria Simplu).
Text de ADRIANA SOHODOLEANU | BISCUIT.RO
COVER Photo by Mariana Kurnyk
