“TRACKER” (2010, r: Ian Sharp)
“In this New Zealand-set period adventure that unfolds like a Kiwi western, an embittered Boer War veteran tracks down a Maori seaman wanted for murdering a British soldier.” (Trevor Johnson, radiotimes.com).
Observaţie corectă deoarece, prin plasarea acţiunii în 1903, natura conflictului care o alimentează (o vânătoare de oameni) şi peisajele naturale care îţi taie răsuflarea (Noua Zeelandă), filmate de Harvey Harrison, DoP care a lucrat cu cineaşti remarcabili din Arthouse precum Ken Russell şi Nicolas Roeg, “Tracker” se aşează într-adevăr pe temelia unui Western clasic. Dar la atât se limitează similitudinile.
Pentru a-l captura pe Kereama, un Māori acuzat de crimă (marinar angajat pe o balenieră), maiorul englez Carlysle (Gareth Reeves – “A Song of Good”) organizează o poteră călare pentru călăuzirea căreia prin munţi îl recrutează ca tracker pe Arjan van Diemen, fostul său inamic din recentul Război de eliberare al Burilor (conflictul armat dintre 1899 şi 1902 între Imperiul Britanic şi Afrikaneri, coloniştii olandezi din Africa de Sud) în care au fost implicaţi peste 6000 de voluntari neo-zeelandezi, guerillero Voortrekker ajuns din Africa expat de nevoie încă neconsolat după asasinarea familiei de către englezi, incendierea fermei şi pierderea întregului său avut.
Trimiterea simbolică este directă către Guvernatorul Dutch East India Company, explorator colonialist al Southland-urilor australiene în secolul 16, al cărui soţie a dat numele punctului situat cel mai în… Vest de pe North Island a Noii Zeelande, Cape Maria van Diemen.
“Tracker” este, în esenţa sa, un film despre doi oameni care şi-au pierdut bunul cel mai de preţ… căminul, cu tot ceea ce însemna acesta pentru ei în plan emoţional. Băştinaşul Kereama (actorul neo-zeelandez cu ascendenţă mixtă, Māori, irlandeză şi scoţiană, Temuera Morrison, mai cunoscut publicului larg acum ca Jango Fett din “Star Wars”) este suspectat pe nedrept de crimă (unul dintre soldaţii englezi, Saunders, este cel care, de fapt, şi-a omorât accidental colegul de beţie) însă, conştient că nu îşi va putea dovedi nevinovăţia alege să încerce să fugă de justiţia impusă de ‘civilizatorii’ pentru care rămâne doar “a bloody savage”.
Deşi un vanător de recompense abil şi plin de respect pentru calităţile de supravieţuire în natura virgină ale adversarului (“Our man is not a simple sailor. I think he’s coming home.”), care ajunge să îşi captureze ‘prada’ cu sânge rece, taciturnul Arjan (britanicul Ray Winstone – “The Proposition”/2005, “Rango”/2011) este la rândul său pe fugă, dar… de sine însuşi (“I think you left your soul behind.” îi spune Kereama).
Filmul, pus în scenă minimalist de către Ian Sharp, concentrează atenţia spectatorului pe tandemul format din cei doi însinguraţi plecând exact de la evoluţia surprinzătoare a antagonismului previzibil dintre prizonier şi gardianul său într-o empatie profundă care transcende frontierele rasiale, culturale şi spirituale.
“Blessed with an economically-effective score and some ruggedly-shot scenery mixing coastal areas with snow-capped mountains and wondrous waterfalls, it has an historical-but-topical perspective about mercenaries’ loyalty to foreign countries. With Winstone in the lead you won’t expect it to have the action power of Seraphim Falls, which starred Pierce Brosnan and Liam Neeson in 2006, but prepare to be surprised.” scria Graham Young pe birminghammail.co.uk.
Kereama a învăţat să citească într-o şcoală deschisă de misionari şi astfel ştie să citeze din Biblie chiar mai bine decât Arjan ceea ce îi atrage atenţia albului pentru că “education distinguishes a civilised man from a savage.”… dar acesta se eliberează de legăturile de frânghie şi pune mâna pe carabină tocmai când sud-africanul se pregăteşte să facă un gest… civilizat, să se îmbăieze în râu.
Dialogul dintre cei doi, cu picioarele îngheţate în apă, este savuros (“I should kill you because you are so annoying!”) prevestind nuanţarea jocului de-a şoarecele şi pisica întrucât rolurile se inversează temporar cu Tracker legat de copac şi guralivul Māori… la cârmă.
“The script, by the late Nicolas van Pallandt, brings out this unlikely bond by degrees – both men quote scripture as they reach (literally and figuratively) for the high ground… Winstone, usually unable to suppress his cockney twang, brings great presence and (for once) a fairly plausible accent to the dispossessed Boer, while Morrison offers a nice ironic counterpoint to his opponent’s dourness. Two dramatic killer twists are the bonus in a movie that puts an intriguing new spin on old colonial misadventures.” (Anthony Quinn, independent.co.uk). Revelaţia că prizonierul său este incapabil să-şi ucidă un seamăn îl determină pe Arjan, mai ales după joncţiunea cu grupul de britanici şi revederea primitivului Saunders care le poartă sâmbetele amândourora (din raţiuni diferite), să îi ofere lui Kereama oportunitatea de a evada. De aici încolo, twisturile amintite mai sus trebuie să le descoperiţi pe cont propriu.
Etichetabil în opinia mea ca Meta-Western modern, “Tracker” are o poveste previzibilă, îndepărtată de canoanele genului, dar este magnific filmat şi conţine câteva momente realmente puternice (mai ales finalul legat de redobândirea respectului faţă de sine) care îl fac să merite a fi văzut.
După cum remarca şi Tim Robey de la Telegraph, “It’s nothing special, and the pace lags as we admire the scenery, but the best moments have a thoughtful complexity reminiscent of Jimmy Stewart/Anthony Mann westerns, such as The Naked Spur.”.
Text de IOAN BIG | VIDEODOME
