„Asigurări-le de viaţă” ale lui FH sînt de două feluri: (I) textualiste şi (II) existenţiale. FH îşi ţine prea din scurt textele, le controlează prea mult, scriind o poezie cu uşile închise, încuiate din interior, poemele sale stînd „între coperţi / ca între ziduri”.
Deşi de obicei e formată din puţine cuvinte, poezia lui poate fi descifrată în mai multe feluri. Punctul forte al lui FH e în poezia existenţialistă, poezia stărilor şi a imortalizării unor momente puternice din viaţă, poezii pe care Florin mereu ştie cum să le încheie, deşi de multe ori cititorul rămîne curios ce-a mai fost după ce poetul pune punctul. Pînă la urmă învinge viaţa, asigurarea de viaţă are rost, efect, putere, iar textualismul e doar un procedeu literar care susţine „miezul” substanţei despre care citim în „Incizia”. „AdV” e o carte de 54 de pag. cu tot cu Cuprins, dar care conţine f. multă viaţă, e ca o substanţă f. concentrată şi puternică ţinută într-un recipient f. mic, ca un parfum pe care fiecare cititor îl simte altfel, în concordanţă cu propriile trăiri şi propria biografie şi chiar bibliografie.
