Vechile străzi ale orașului ascund unele din cele mai înspăimântătoare legende medievale, cu vrăjitoare ce știau descântece malefice, cu diavoli, balauri și ale creaturi întunecate, dar și cu ursitoare sau zâne cu puteri miraculoase.
Acestea nu sunt doar personaje de basm, ci românii, sașii și ungurii ce au trăit în Brașovul secolelor 15-16 credeau că femeile aveau puterea de a face rău altora cu ajutorul poțiunilor și a descântecelor potrivite. În Evul Mediu femeile care știau leacuri pentru diverse boli erau considerate vrăjitoare. La fel și cele foarte frumoase, care atrăgeau privirile înflăcărate ale bărbaților. Se spunea că acestea erau lucrarea Diavolului. De altfel, ce nu putea fi explicat era pus sub semnul magiei, implicit al mâinilor vrăjitoarelor rele.
Unul din semnele distinctive ale femeilor cu puteri malefice era negul de pe nas. Dacă un copil scâncea sau un câine schelălăia la vederea unei femei văduve sau nemăritate, atunci aceasta era suspectată că ar fi fost vrăjitoare. Un singur martor era suficient ca o femeie să fie acuzată de vrăjitorie, iar apoi era condamnată și silită să recunoască faptele întunecate. Cele mai multe dintre suspecte au fost executate brutal prin înecare, ardere pe rug, decapitare sau lovire cu pietre.
Documente atestă că în secolul al șaisprezecelea a existat chiar și un lac în care erau înecate presupusele vrăjitoare. Acesta se afla în zona actualei clădiri a Prefecturii Brașov. Femeile bănuite de vrăjitorie erau aruncate în apă cu greutăți legate de picioare pentru că se spunea că dacă sufletul lor era vândut Necuratului, atunci nu se puteau îneca, urmând a fi arse pe rug. În momentul execuției, lumea se strângea să vadă dacă vrăjitoarea supraviețuia sau nu. Totuși niciun document nu atestă că vreo femeie ar fi reușit să rămână la suprafața lacului, dar ritualul de execuție s-a păstrat mult timp. Oamenii erau superstiţioşi și nu riscau ca vreo femeie să aibă puteri cu adevărat și să pună comunitatea în primejdie. La Braşov, între anii 1621-1696 s-au desfăşurat în jur de 20 de procese împotriva vrăjitoarelor și niciuna nu a plutit pe suprafața apei așa cum ar fi trebuit.
Se credea atunci că dacă o fată nemăritată vede o vrăjitoare plutind, va avea ghinion tot anul. La miezul nopții nimeni nu trecea pe lângă lac de teamă să nu înnebunească. Se mai spunea că fetele care se aventurau noaptea la lac deveneau apoi ușuratice.
Azi în locul lacului se se află troiţa dedicată Revoluţiei din 1989. Se crede că această cruce sfântă protejează zona inclusiv de duhurile vrăjitoarelor rele care ar vrea să se întoarcă în lumea noastră.
Documentele atestă că prima vrăjitoare condamnată a fost moaşa Clara Botzi din Cluj, în anul 1565. Cel mai lung proces s-a ţinut la Sibiu în 1718 şi a durat peste trei ani. La Târgu Mureş, în 1752, a avut loc ultima ardere pe rug a unei vrăjitoare în Transilvania. Procesele vrăjitoarelor au fost interzise în 1768 de împărăteasa Maria Tereza.
Azi legendarul lac al vrăjitoarelor din Brașov este străbătut de Bulevardul Eroilor. Se spune că în noaptea Sfântului Andrei, sufletele vrăjitoarelor înecate se întorc pe pământ și dansează cât e noaptea de lungă…
Dacă această povestire ți-a dat fiori, fă-ți curaj pentru cea de-a IV-a ediție a Dracula Film Festival, ce va avea loc în luna octombrie 2016, la Brașov! Până atunci îți vom dezvălui și alte povestiri înfricoșătoare din oraș. TE CREZI CURAJOS?
