Am un prieten tocmai trezit cu umbra visului în braţe. Atâta doar că povestea lui abia acum începe iar pe el îl gâdilă frica. Şi râde, uşor crispat, în spatele cortinei, privind printr-o ruptură de univers, către sala cea mare a visului care abia-şi insinua formele. Aude prin sală felurite şuşoteli, voci pierdute în alte voci, povestindu-i despre viitor. Liniştea, prietene, liniştea pe care o cauţi nu ţine de gurile închise…
Am un prieten urmărit de îndoială. Aleargă şi fuge dar parcă tot stând pe loc. Deşi picioarele-i zbârnâie, frica îl prinde şi cuprinde. Destinaţia, prietene, destinaţia pe care o cauţi nu ţine de viteza alergării…
Am un prieten văduvit de timp. În ochii lui citesc setea unei alte vieţi. Atâta doar că cea pe care o trăieşte îi pune zâmbetul pe buze. Un surâs arcuit şi sincer, trădând liniştea sufletului împăcat. Viaţa, prietene, viaţa din ochii tăi te trăieşte în visul ei…
Am un prieten schimbat în bine. S-a trezit dormind la umbra visului, fără trup, dar plin de suflet. Vocile încetară ori urechile asurziră, frica dispăru căci picioarele nu mai alergau. Curajul, prietene, curajul de a visa…
Costel Cristea
Jurnalist muzical, event manager și DJ. Sociolog în acte. Îndrăgostit de muzică în toată splendoarea ei.
