Eram la o bere cu un prieten şi cu frate-meu cînd au năvălit nişte fete de la o firmă de ţigări. Unicul fumător dintre noi e fratele, care avea pe masă o cutie de ţigări de la altă firmă. D-şoarele îşi prezentau marfa, mă şi pregătisem să-i cumpăr fratelui un pachet de ţigări de-ale lor, dar fetele aşa şi n-au mai trecut pe la noi, cum au ocolit şi alte mese, la care se fumau altfel de ţigări decît de-ale lor. Aceeaşi situaţie e şi-n celelalte domenii, de la cerșetori la editori: cu toţii “se concurează” şi cred că vecinul i-a luat tocmai locul lui – de muncă, de odihnă, din autobuz, de pe stradă. Degeaba îi povesteşti unui şagunist că mai există licee bune în ţara asta, degeaba îi zici unui stelist că mai sînt și alte echipe. Şi din această “luptă” nu creşte calitatea şi nici măcar, vai, cantitatea, ce să mai vorbim de colaborare. Sîntem încă în epoca lui “cine nu e cu noi e împotriva noastră”, iar fetele în roşu erau reprezentantele unei firme “capitaliste”, care, fetele, dar poate şi firma, au multe de învăţat de la ţăranii din piaţă. În acest sens ţăranii din pieţe sînt cel mai bun exemplu de civilizaţie. Ei îşi cresc marfa, o aduc la piaţă şi o vînd, iar pe banii aceştia cumpără seminţe şi îngrăşăminte pentru marfa pe care o vor creşte în anul viitor, aceasta fiind “pîinea” cu care îşi hrănesc familia, de aceea aceşti oameni se poartă aşa cum se poartă cu clienţii şi nu te întreabă niciodată, pentru a-ţi vinde două kg de cartofi sau de varză, dacă eşti dinamovist, de la Editura Univers, creştin-ortodox sau de la el de pe uliţă.
(Apropo, beam bere fabricată la Brașov, nu spun de care, să nu se supere concurența…)
Mihail Vakulovski, scriitor, traducător din literatura rusă, fondatorul şi realizatorul revistei Tiuk! (www.tiuk.reea. net) şi al CenaKLUb-ului Tiuk.
