Se plimba fără direcţie ori sens. Îi mulţumea pe toţi dar uita să-şi mulţumească sieşi pentru răbdarea de a călca acest Pământ cu picioare atât de diferite. Pasul de două ori mai mare decât al omului, de trei ori mai greu şi de patru ori mai împleticit. Cadenţa îi era dată de un suflet măcinat de incertitudine. Când era vesel, zburda precum un şoricel. Dacă apele erau tulburi, îşi târâia trupul îndoit de îndoială. Spre deosebire de el(efant), oamenii sunt actori desăvârşiţi. Când e de plâns, râd. Stau în casă când e rost de ieşit în stradă şi ies când au treabă în casă. Dau gir şi îndură bir. Aşa-i lumea de când este, că de n-ar fi, n-am mai tot povesti…
Vin mereu vremuri în care până şi elefanţilor li se cere să fie miei. Acum e atunci. Nu mai contează dacă eşti oaie neagră ori albă, important e să fii oaie. Bietul elefant în blană de oaie, cum să-şi ascundă el trompa semeaţă? Darămite pasul mare, greu şi împleticit? Dacă lupul a reuşit – iaca-l văd în fruntea oilor – nu ştiu, zău, ce l-ar putea ascunde pe urechiosul în cauză…
S-a culcat oaie şi s-a trezit elefant. Acum e atunci. Poate era mai isteţ dacă mergea ca mielul la tăiere.
Costel Cristea
Jurnalist muzical, event manager și DJ. Sociolog în acte. Îndrăgostit de muzică în toată splendoarea ei.
