Fiind construit între 21 iulie 1899 și 1 octombrie 1900 de către arhitecții Rimanoczy Kalman Jr., Guttman Jozsef și Rendes Vilmos, Teatrul de Stat din Oradea este una dintre cele mai impunătoare clădiri de pe malul drept al Crișului Repede. În varietatea sa de curente arhitecturale sunt incluse idei din stilul neoclasic, dominant în ansamblul fațadei, elemente neobaroce și neorenascentiste, în interior completându-se cu un aer plăcut rococo.
Interiorul construcției este dispus pe 3 nivele, sală, loji și balcoane, aceastea însumând 1000 de locuri dintre care 670 pe scaune. În proiectarea sălii s-a urmărit creearea unei acustici perfecte, acest lucru fiind completat de o fosă pentru orchestră. Aceste caracteristici fac această sală un loc perfect pentru organizarea spectacolelor de teatru, a celor de operă cât și concertelor de muzică clasică ori modernă.
Primul spectacol a datează din 15 octombrie 1900 fiind o reprezentație în limba maghiară. Începând cu luna octombrie a anului 1927 prima stagiune românească, însă a fost nevoie de încă un an pentru a organiza primul spectacol. Piesa Fântâna Bladunziei a lui Vasile Alecsandri a fost prima piesă jucată de acea trupă. De aici și până la terminarea celul de-al doilea Război Mondial, teatrul a trecut prin mai multe dificultăți din cauza luptelor fapt care a dus la întreruperea existenței unei trupe orădene de teatru.
Un punct de cotitură in istoria dramaturgiei orădene a venit în anul 1955 când iau naștere cele două formații Trupa Iosif Vulcan de limbă română și Trupa Szigligeti Edi de limbă maghiară, echipe care au activat sub această formă până în anul 2012. În acest an structura teatrului a fost modificată luând naștere Teatrul Regina Maria și Teatrul Szigligeti.
De-a lungul anilor Teatrul Regina Maria și-a obișnuit publicul cu un repertoriu de succes, urmărind un echilibru între dramaturgia națională și cea universală, între clasic și modern.
