Se duce la serviciu cu bicicleta, trece din Răcădău spre centru (şi invers) pe Dobrogeanu Gherea, pe sub Tîmpa, strada aia foarte abruptă. Într-o zi, la întoarcere, nu-i mai ţin frînele, deşi la coborîre au fost în regulă (în timpul zilei îşi lasă bicicleta în curtea interioară, unde mişună nişte muncitori de la Biserica Neagră, oare ăia au făcut o „glumă” macabră şi au umblat la frîne? – se gîndeşte la asta doar după ce opreşte). Deşi din vîrful străzii nu e chiar mult pînă la curbă, dezvoltă o viteză uimitor de mare, aşa că hotărăşte să întoarcă pe drumuleţul care duce spre noul bloc de apartamente. Zis şi făcut, a virat pe drumul din dreapta, roţile au scrîşnit zgomotos, dar s-a oprit perfect.
În timp ce-şi regla frînele, se uita cu coada ochiului la cei doi tătici cu copii care erau chiar în vîrful trotuarului dinspre Molidului care ajunge pînă în drum şi atît (nu e nici o trecere de pietoni în apropiere, pentru a merge mai departe trebuie să încalci regulile de circulaţie, aşa cum, dacă vii pe jos din centru şi locuieşti pe Molidului, ca să nu încalci regulile trebuie să cobori pînă pe Muncii şi apoi să te întorci, vreo 600 de metri, pe cealaltă parte a străzii). Se uită la maşinile parcate pe dreapta, se mai uită o dată la copii…
Mihail Vakulovski, scriitor, traducător din literatura rusă, fondatorul şi realizatorul revistei Tiuk! (www.tiuk.reea.net) şi al CenaKLUb-ului Tiuk.
