Doina Giurgiu locuiește pe o graniță: între medicină, film, teatru, muzică, literatură și cine mai știe ce teritoriu de povești și poveste.
Între filele LiterNet-ului – liternet.ro/autor/3065/Doina-Giurgiu.html – a ajuns pe un drum de 8 ani de voluntariat la FITS. Încă nu știe dacă e un doctor poposit în scriitură sau dacă nu cumva a moștenit o țesătorie. De visuri.
DE CE SĂ LOCUIEȘTI ÎN SIBIU Pentru apusul înroșind Biserica Evanghelică. Pentru cerul albastru-clar, lustruind mozaicul acoperișurilor. Pentru mirosul teilor, zgomotul pașilor și țâșnetul apei tăind, artezian, în liniștea de dimineață neîncepută a Pieței Mari.
3 LOCURI PE CARE ORICINE AR TREBUI SĂ LE VADĂ ÎN SIBIU Muzeul Brukenthal, cu comori care așteaptă căutători, cu istoria care ne face ceea ce suntem – europeni până în măduva conștiinței. Spinarea Câinelui, pe unde urcă și coboară sunetul grav al clopotului sub care doarme Mihnea cel Rău. Munții, din orice punct al hotarului de sud, într-o zi cu miros de primăvară, cu albul aspru al zăpezii de creastă și cenușiul spălat de vânturi.
CEA MAI BUNĂ CAFEA ÎN ORAȘ O BEI La singura măsuță de pe treptele Turnului Scărilor, la Kleines Café, înainte ca orașul să se dezmeticească într-o nouă zi.
UN FESTIVAL TARE CU CARE ASOCIEZI SIBIUL FITS. Nu pentru că îl știu de când avea vârstă preșcolară și l-am văzut crescând, absorbind orașul și oamenii, atrăgând ca un magnet miezul și colțurile culturale ale lumii. Ci pentru că s-a adăugat la definiția Sibiului, l-a scos din copilăria cenușie a anilor ’90, l-a trecut de adolescența lui 2007 și acum îl așteaptă să intre într-o nouă tinerețe, modernă, inovatoare.
UN EVENIMENT MIȘTO, DAR CARE NU E SUFICIENT DE BINE PROMOVAT Festivalul Internațional Clara Haskil. Și o paralelă cu FITS: e prea tânăr ca să poată fi identificat scurt – FICH, dar ar merita să fie, într-o zi, nu prea departe.
UN LOC PREFERAT DE UNDE POȚI VEDEA TOT ORAȘUL Ultimul etaj din Golden Tulip. O cină la lumina lumânărilor, cu toată sala rezervată și un saxofon în surdină, dulceag și nostalgic. Dar vă rog să nu vă certați cu cardul pentru asta. Nici al meu n-a reușit o asemenea perfomanță de Hollywood, deși i-am adus reproșuri repetate.
O CASĂ – MONUMENT ISTORIC LA CARE VISEZI E undeva între 3 străzi și visez doar la podul ei cu lucarne mari, din care se văd orașul vechi, la un capăt, munții la celălalt.
BARURI, PUB-URI, CAFENELE, RESTAURANTE, PIZZERII, TERASE PE CARE LE FRECVENTEZI Cofetăria Mândra, pentru torturile minunate. Crama Sibiul Vechi, pentru trăinicia mâncării “ca acasă”. Café Wien, cu terasa secretă, privind spre Liceul de Artă.
UN MOMENT ÎN CARE TE-AI SIMȚIT TURISTĂ ÎN SIBIU De fiecare dată când caut o stradă de care n-am auzit. N-am reușit încă să mă rătăcesc. Aș atinge culmea turismului în propriul oraș.
CE TE-A FĂCUT ULTIMA DATĂ SĂ ZÂMBEȘTI SINGURĂ PE STRADĂ Un cuplu septuagenar american, la Sala Thalia. El, vorbăreț, efuziv: “Sigur ți-ar plăcea să locuiești aici. Case vechi, cochete, concerte, liniște.” Ea, rezervată, mijind ochii: “Lipsește ceva.” El, gata să-i demonstreze contrariul. Ea, sec: “N-are magazin de pălării”. Eh, da, orașului ăstuia îi lipsește ceva!
ÎN SIBIU MĂ INSPIRĂ Permanența lui. Aerul de certitudine calmă, omniscientă, clarvăzătoare.
SIBIULUI ÎI LIPSEȘTE O privire mai îndrăzneață spre viitor.
