Coboram de pe Molidului, strada de sub Tîmpa, spre casă, şi m-am întîlnit cu doi soţi, care comunicau aşa: Ea – „Te aştept de 20 de minute, nesimţitule!”. El – „Cum să mă aştepţi de 20 de minute, fă, că am plecat abia de 5 minute?! N-ai luat castraveţi?!” Şi aşa începu cearta…
Am intrat în casă şi am deschis cartea lui Daniil Harms exact la proza în care Koratîghin a venit în vizită la Tikakeev, dar acesta era la magazin, după castraveţi. A bătut la uşă, apoi s-a pregătit să-i scrie o scrisorică lui Tikakeev, care tocmai venea acasă.
„Te aştept deja de o oră!” „Nu-i adevărat, am plecat de acasă de-abia de 25 de minute”. „E ruşinos să minţi”. „Domnule dragă! V-aş ruga să vă străduiţi să vă alegeţi cuvintele”. „Eu consider…”. „Dacă dumneata consideri…” „Dar şi tu eşti bun!” Cuvintele astea l-au enervat atît de tare pe Koratîghin, încît acesta şi-a apăsat cu un deget o nară, iar prin cealaltă nară şi-a suflat mucii în Tikakeev.
Atunci Tikakeev a scos cel mai mare castravete din plasă şi l-a lovit cu el în cap pe Koratîghin. Koratîghin s-a apucat cu mîinile de cap, a căzut şi a murit. Concluzia: uite-aşa castraveţi mari se vînd acum în magazine!
