Azi dimineaţă intră-n librărie două fete şi mă întreabă unde găsesc cărţi de-ale scriitorilor români în limba engleză (le-am arătat, bănuind că-s poete invitate la Bienala Europeană de Poezie de la Brașov). Una – modestă, civilizată, la locul ei, cealaltă – obraznică, arţăgoasă, enervantă, ţîfnoasă, tipul de om care orice ar spune – parcă îţi reproşează ceva, deşi habar n-are cu cine vorbeşte (şi nici n-o interesează, pentru că cel mai preţios cuvînt pentru d’ăştia e –de departe – „eu”). „Vreau la WC”, îmi zice. Îi arăt WC-ul public, la 20 de paşi, ăla underground, din Piaţa Sfatului. „Nu, eu vreau la WC-ul vostru, de aici, nu aveţi toaletă aici?”. După alte cîteva întrebări jenante, şi-a luat „De ce iubim femeile” în engleză şi a cerut pungă. 50 de bani. „Ei da?! Păi am cumpărat o carte, dă-mi punga gratis!”. Seara m-am uitat pe pagina Facultăţii de Litere; păi da, ghicisem, era una din poetele invitate la bienală. Tot azi ne-a vizitat Victor Ţvetov, venit la acelaşi eveniment (tot din… străinătate, mno), poet excelent, dar şi un monument de bun simţ, plăcut, cald, prietenos, simpatic, jovial, a anulat toată energia negativă lăsată de invitata de dinainte. Poeţi şi poeţi, oameni şi oameni.
Mihail Vakulovski, scriitor, traducător din literatura rusă, fondatorul şi realizatorul revistei Tiuk! (www.tiuk.reea.net) şi al CenaKLUb-ului Tiuk.
