Bifăm fiecare eveniment de pe Facebook drept fiind unul la care am participa, dar nu mai ajungem să spunem ferm că mergem. Spunem că mergem, dar nu mai ajungem niciodată. Ne bucurăm că urmează un weekend liber, un weekend prelungit; o zi de muncă a fost declarată brusc liberă, doar-doar se leagă de celelalte 15 dinainte. Suntem într-o vacanță continuă, ne luăm concedii peste concedii, stăm în medical când ne rupem o unghie și sfâșiem cu dinții și unelte alese la întâmplare atunci când trebuie să stăm 10 minute peste program. Nu contează să facem bine ce facem, ci să fie mai rapid ca la fast-food.
Cu toate acestea, nu avem timp. Niciodată, frate, de parcă ar veni noaptea un urs aerodinamic transformat în hoț de timp liber și ni l-ar lua pe tot, iar noi ne trezim dimineața cu cearcăne izvorâte din disperarea că iar a trecut un weekend și noi n-am făcut nimic. Definește nimicul, totuși. Compară-l cu altceva-ul pe care l-ai fi preferat. Și ține-l minte pentru data viitoare.
Vine sfârșitul de săptămână? Minunat, nu sta numai pe Facebook, întors pe-o parte pe canapea, timp de două zile lungi și frumoase pe care altfel le-ai fi putut petrece, după cum urmează: la munte, la mare, la soare, în ploaie, cu familia, la bunicii din partea strămătușii vecinilor de la etajul 1.
Sau, de stai și trăiești doar online, iar cu offline-ul te împaci mai puțin, că-ți pică greu socializarea, nu te plânge la început de săptămână, oricărui muritor pe care-l întâlnești și care e în aceeași situație ca tine, că nu mai ai timp, că așa nu se mai poate, că lasă că schimbi tu job-ul ca să stai numai la terase și tu, așa cum stă tipa aia de la restaurantul din colț.
Unde se duce timpul liber când se duce? În toate acțiunile fără sens și finalitate pe care le faci și care „nu-mi fură mult, nu mai exagera, stau cinci minute pe mess și alte cinci pe Insta și alte trei jumătăți de oră scrollez în gol, dar doar atât!”. Ei, acolo e timpul liber!
Anca Zaharia,
scriitor & traducător, redactor-șef Zile și Nopți Brașov
Ilustrație: Diana Ioana Bobeș
