Nu știu la voi cum e, dar la mine în bulă tot reapare periodic o postare sforăitoare care glorifică generația din care fac parte. Că stai să vezi cât de speciali suntem noi, ăștia care-am copilărit în anii ’80 și ’90, că știm cum se derula o casetă audio cu creionul, că jucam rațele și vânătorii și, realizarea supremă, c-am umblat cu cheia de gât; de parcă astea ne-ar face mai buni. Bună dimineața, NU ne face! De fapt, fiecare generație se crede mai cu moț decât altele, iar asta e o prostie. Pateurile nostalgice precum cel de mai sus nu doar hrănesc foamea de nostalgie a generației cu pricina, ci îi fac pe membrii ei să privească la copiii de azi cu stupidă condescendență, uitând că și ei fost copii, la fel de neînțeleși precum cei “din ziua de azi”. Știu, e greu să accepți că ești din ce în ce mai bătrân, dar copiii n-au nici o vină pentru asta. Și dac-ai fi în locul lor, bombardat de tehnologie, ai fi exact ca ei! Ai sta mai mult în casă decât p-afară, ți-ai dori să devii YouTuber de succes, te-ai frământa care sunt cei mai fire adidași și ai fi la zi cu toate filtrele de TikTok. Și n-ar fi nici o problemă cu asta. Pe bune. The kids are alright. Now get off my lawn!
Maximilian Munteanu
