Despre petrecerea care a readus milenialii pe ringul de dans și le-a reamintit bucuria nopților pierdute pe muzica anilor 2000 am stat de vorbă cu Ana Bunea și Ioana-Maria Pasc, cele care au creat Millenials Unhinged (MillU), un concept care a reaprins cheful de dans în viața de noapte a Sibiului.
Cum ați ajuns la ideea unei petreceri dedicate muzicii generației Millenials și ce v-a făcut să credeți că un astfel de concept lipsea din viața de noapte, destul de subțire, a Sibiului?
Ana: Ideea a pornit, în primul rând, din frustrarea că nu prea mai aveam unde să ieșim să dansăm în Sibiu. Ne place muzica, ne place să dansăm, dar după o anumită vârstă parcă nu prea mai găsești locuri în care să te simți în elementul tău. Așa că am zis să facem noi petrecerea la care ne-am duce cu drag. Cu muzica pe care am crescut, de la rock și alternative la hip-hop, dance și toate piesele alea pe care le știm din primele trei secunde, chiar dacă nu le-am mai ascultat de 15 ani.
Fără prea multe fițe, fără pretenții, doar muzică bună și oameni puși pe distracție. Nu am pornit cu convingerea că am descoperit conceptul care lipsea din viața de noapte a Sibiului: știam doar că nouă ne lipsește și bănuiam (speram) că mai sunt câțiva ca noi. Între timp, reacția oamenilor ne-a arătat că suntem chiar mulți.
Și cred că asta e partea cea mai faină la MillU: nu e doar despre nostalgie, ci și despre libertatea de a te distra fără să te iei prea tare în serios. Că, până la urmă, avem cu toții joburi, copii, rate, responsabilități și probabil ceva dureri de spate, dar asta nu înseamnă că am uitat să petrecem sau că nu mai avem dorința de a dansa pe bune, ca în facultate.
De la o idee pusă pe hârtie până la un eveniment care adună sute de oameni e un drum lung. Cât a durat „coacerea” primei ediții și care au fost cele mai mari provocări?
Ioana: Totul a început mai degrabă ca o joacă: ne doream să facem un party pentru noi și prietenii prietenilor noștri. Dar unul adevărat, cu locație ca la carte, sunet, lumini și o anumită energie. Suntem două perfecționiste și, chiar și când ne propunem ceva lejer, tot pe bune și finisat ne iese.
Ideea a stat cu noi poate chiar un an, timp în care am ieșit de maxim două ori în oraș să dansăm și ne-am întors dezamăgite și nedansate. Apoi, într-o zi, Ana mi-a scris că a rezervat locația. Atunci ne-a lovit realitatea – chiar se întâmplă. Am organizat prima ediție în cam o lună și jumătate: pe 31 ianuarie anunțam evenimentul, iar pe 28 februarie, 480 de oameni umpleau Aria Rooftop.
Inițial închiriasem o locație de 250 de persoane, dar în două săptămâni eram deja sold out, încă din early bird, așa că, foarte aproape de eveniment, a trebuit să schimbăm locația. S-a lăsat cu multă bucurie, dar și anxietate serioasă, plus un curs intensiv despre autorizații, ISU și logistica completă a unui eveniment de anvergura asta.
Entuziasmul oamenilor ne-a dat însă aripi. Primeam mesaje de la prieteni speriați că rămân fără bilete, se făceau liste de așteptare. A fost un pic de nebunie, dar din aia bună, care te unge pe suflet.
Ce reacții v-au convins că MillU răspunde unei nevoi reale în Sibiu?
Ana: Încă din seara primei ediții, oamenii ne opreau să ne felicite pentru ce am reușit să facem, iar după eveniment au început să curgă mesajele. Și nu pot să mint, asta ne-a dat aripi. Apoi am descoperit că unii oameni veniseră din alte județe special pentru petrecerea noastră, lucru care s-a repetat și la a doua ediție: au venit oameni din Cluj, Oradea, Brașov, București, special pentru petrecere.
Atunci ne-am dat seama că poate chiar facem ceva bine și că ideea asta, pornită din dorința de a avea unde să dansăm, răspunde unei nevoi reale. Am primit foarte multe încurajări, feedback frumos și chiar câteva amenințări din alea faine.
În sensul că nici să nu ne treacă prin cap să ne oprim din organizat petrecerile astea. Ceea ce, sincer, e probabil cel mai frumos tip de presiune pe care îl poți primi din partea publicului.
Câți oameni au fost implicați în organizarea celei de-a doua ediții și ce s-a schimbat după succesul primei?
Ioana: La prima ediție, cea mai mare necunoscută a fost dacă oamenii vor rezona cu ideea noastră și, din fericire, au rezonat mulți. La a doua ediție, presiunea era alta: cum facem să iasă cel puțin la fel de bine? Așa că la ediția din septembrie am ridicat ștacheta: am avut un mic line-up, un ecran pentru mai multă energie, o echipă de comunicare extinsă.
Ne-am dorit să ducem experiența la un alt nivel, dar fără să pierdem tocmai lucrurile pentru care am creat MillU: muzica bună, libertatea de a dansa fix așa cum vrei și atmosfera în care ne simțim bine împreună, fără judecată și filtre de Instagram. În total, am avut cam 20-25 de oameni implicați în organizare, de la scenotehnică și pază la foto/video și social media.
Am avut chiar și grup de staff. Și am învățat că, pe măsură ce evenimentul crește, trebuie să învățăm să delegăm, să ne alegem colaboratori cu care rezonăm și să acceptăm că nu mai putem controla fiecare detaliu. Ceea ce, cel puțin pentru mine, nu e neapărat cel mai simplu lucru, dar învăț.
Cine sunt cei care vin la petrecerile MillU și ce îi face să rezoneze atât de puternic cu acest concept?
Ana: Publicul nostru e foarte divers și pestriț, dar cumva tuturor le vibrează inima pe aceleași corzi. Rave, indie, rock alternativ, punk, ska. Ok, poate nu toate în același timp, dar muzica e, până la urmă, firul roșu care ne leagă și ne adună la MillU. Oamenii noștri au copii sau pisici (sau ambele), au joburi în corporații sau sunt antreprenori, au responsabilități și agende pline. Și, tocmai de aceea, ies rar, dar cu sens.
Cred că ne unește și dorința de a retrăi puțin din libertatea anilor în care cea mai mare grijă era unde ieșim vineri seara. Doar că acum ieșirea presupune ceva mai multă logistică. Bone, bunici, negocieri cu partenerii, antiinflamatoare before & after, măcar puțin pe la încheieturi și șale.
Dar de două ori pe an ne mobilizăm cu toții și ne amintim că, sub toate straturile astea de adulți responsabili, suntem cam aceiași oameni care dansau până dimineața acum 20 de ani.
După edițiile din februarie și septembrie, ce planuri aveți pentru MillU?
Ioana: Planul e să continuăm, cine știe, poate ajungem să facem și un festival! Glumesc, dar visurile sunt mari, iar mesajele primite și după a doua ediție ne dau aripi. Ne confirmă că avem nevoie de contexte ca MillU: de conectare reală, dincolo de ecrane, de dans și de libertatea de a ne simți vii.
Ne propunem să organizăm două ediții pe an, suficient de rar încât fiecare să fie așteptată cu entuziasm și să avem și timp de recuperare după o noapte de dans, că așa e înspre 40. Vrem să păstrăm energia și calitatea experienței, nu să facem petreceri doar de dragul de a le face.
Dar, pentru că ne e greu să stăm deoparte prea mult timp, pregătim ceva special pentru iarna aceasta. Ideea e încă în coacere, dar s-ar putea să mutăm ringul de dans în aer liber, la o altitudine ceva mai mare, printre brazi. Până atunci, ne puteți urmări pe Facebook și Instagram.
