BukFeszt 2026 – Teatrul maghiar își dă întâlnire cu Bucureștiul
Odată cu începutul toamnei, Bucureștiul reintră în ritmul spectacolelor, iar în perioada 28 septembrie – 6 octombrie, BukFeszt reunește în Capitală câteva dintre cele mai interesante producții ale teatrelor maghiare din România.
Pe scenele bucureștene
Timp de nouă zile, spectacole din Cluj, Târgu Mureș, Sfântu Gheorghe, Oradea, Miercurea Ciuc, Satu Mare, Timișoara, Târgu Secuiesc, Odorheiu Secuiesc și Gheorgheni conturează pe scenele bucureștene imaginea unei zone teatrale cu o identitate puternică, în care regia, reinterpretarea textelor și jocul actoricesc au un rol esențial.
Ajuns la cea de-a cincea ediție, BukFeszt a crescut de la an la an, reușind ca în 2026 să reunească, pentru prima dată la București, toate teatrele de limbă maghiară din România. Ediția din această toamnă marchează și intrarea în festival a teatrelor din Cluj, Sfântu Gheorghe, Gheorgheni și Târgu Mureș.
Selecția din această toamnă trece cu ușurință de la Cehov, Ionesco, Jon Fosse sau Molnár Ferenc la dramaturgie românească contemporană, teatru documentar, dans și performance.
Cele 13 producții
Cele 13 producții, foarte diferite ca limbaj și formulă scenică, se întâlnesc însă în preocuparea pentru teme cât se poate de actuale: libertate și responsabilitate, memorie și identitate, familie, vulnerabilitate, iubire, vinovăție sau nevoia de a ne găsi locul într-o lume care se schimbă mai repede decât reușim, uneori, să o înțelegem.
Teatrul Maghiar de Stat din Cluj participă cu „I Am the Wind” de Jon Fosse, în regia lui Gábor Tompa. La granița dintre existență și non-existență, montarea folosește un limbaj teatral liric pentru a se apropia de ceea ce cuvintele nu reușesc întotdeauna să cuprindă – suferința, moartea și misterul existenței. Este o creație profund personală, dedicată de Gábor Tompa memoriei soției sale, Tekla Tordai.
Într-un registru diferit, Teatrul „Tamási Áron” din Sfântu Gheorghe participă la BukFeszt cu două titluri. În „Comunitatea”, semnat de Radu Afrim, totul începe cu singurătatea lui Huba, un muzicant care trăiește într-un conac izolat în mijlocul pădurii și nu se îndură să vândă casa pe care nu o mai poate întreține. În urma unor întâmplări bizare, conacul se umple însă de chiriași și de poveștile lor, iar izolarea face treptat loc unei comunități neașteptate.
„Dirty Dancing”, creația coregrafică semnată de Eryk Makohon, împrumută titlul celebrului film fără să îi reia povestea. Aici, „dansul murdar” devine o metaforă a depășirii convențiilor și un experiment despre rușine, plăcere și libertate, în care patru performeri testează limitele confortului și ale „bunului gust”, transformând stânjeneala într-o posibilă formă de eliberare.
Figura Studio din Gheorgheni se alătură pentru prima dată BukFeszt cu „Liliom” de Molnár Ferenc, în regia lui Albu István, o tragedie urbană cu ritm de show, muzică rock și o puternică dimensiune vizuală. În centrul montării se află un anti-erou rebel și universul oamenilor simpli care încearcă să supraviețuiască între iubire, sărăcie, iluzii și dezamăgiri.
„Voiam să mă revolt cu voi”, după romanul lui Bódi Attila, în regia lui Sebestyén Aba, marchează participarea Companiei „Tompa Miklós” a Teatrului Național Târgu-Mureș și Yorick Stúdió. Povestea urmărește trei adolescenți care se revoltă împotriva regimului Ceaușescu și care, 30 de ani mai târziu, sunt nevoiți să se confrunte cu propriul trecut și cu alegerile făcute.
„Viitorul Președinte al României” de Radu Popescu, producție a Teatrului „Tomcsa Sándor” din Odorheiu Secuiesc, pornește de la o întâmplare petrecută într-un tramvai din București. Monodrama interpretată de Tamás Jakab urmărește campania improvizată a lui Silviu Moisă printre călători și devine o radiografie a societății actuale, vorbind despre invizibilitate socială, populism, frici politice și responsabilitate individuală.
Din repertoriul aceluiași teatru, „donjuan”, după Max Frisch și Molière, schimbă perspectiva asupra celebrului seducător. În locul cuceritorului sigur pe sine descoperim un Don Juan care tânjește după absolut, deși știe că nu îl va putea atinge niciodată – un personaj în care melancolia, umorul, filosofia și pasiunea se întâlnesc într-o reinterpretare a unuia dintre marile mituri europene.
„Viețile Altora”, în regia lui David Schwartz, producție a Teatrului Municipal „Csíki Játékszín” din Miercurea Ciuc, explorează prin mijloacele teatrului documentar o realitate socială despre care se vorbește încă prea puțin. Construit din interviuri cu îngrijitoare și îngrijitori din Transilvania, spectacolul urmărește experiențele celor care pleacă să aibă grijă de alții în Europa Occidentală și vorbește despre costurile invizibile ale acestei munci: timpul, distanța, efortul emoțional și propriile vieți rămase, uneori, în așteptare.
„Teroare” de Ferdinand von Schirach, producție a Teatrului Udvartér din Târgu Secuiesc, în regia lui Barabás Árpád, pune publicul în fața unei dileme morale tulburătoare: poate un pilot militar să sacrifice 164 de pasageri pentru a salva 70.000 de oameni? Spectatorii devin jurați și sunt cei care trebuie să decidă: vinovat sau nevinovat?
Teatrul Szigligeti din Oradea explorează două texte clasice din perspective actuale. „Livada de vișini”, în regia lui Tóth Tünde, păstrează melancolia lui Cehov într-o montare sensibilă și vizual rafinată, despre lumi care dispar și dificultatea de a accepta schimbarea. „Luceafărul”, în regia lui Ciprian Huțanu, se joacă bilingv și redescoperă textul lui Mihai Eminescu dincolo de lectura cunoscută din școală, ca o poveste despre iubire și alegere, realitate și ideal, vis și limitele pe care încercăm să le depășim.
„Cântăreața cheală” de Eugène Ionesco, montată de Gábor Tompa la Teatrul de Nord Satu Mare, readuce în actualitate unul dintre textele emblematice ale teatrului absurdului. Într-un univers în care personajele vorbesc fără să mai comunice, limbajul își pierde sensul, iar banalul alunecă subtil spre absurd și tragic.
Selecția este completată de „Macbeth” de William Shakespeare, producție a Teatrului Maghiar de Stat „Csiky Gergely” din Timișoara, în regia lui Stefano Tè, o montare despre putere, violență și destrămarea unei lumi. Ascensiunea și căderea rapidă a lui Macbeth marchează prăbușirea unei ordini și apariția alteia. Construit ca un spectacol coral, „Macbeth” îi păstrează pe performeri permanent pe scenă, într-un corp comun din care se desprind personajele și situațiile. Cei care mor sunt reintegrați în cor, sugerând un ciclu continuu al puterii, care se destramă și se reconstruiește.
Dacă vreți să simțiți pulsul teatrului maghiar din România, să descoperiți cele mai recente producții și să vedeți cum regizori din generații diferite își construiesc propriile universuri scenice, notați-vă în agendă perioada 28 septembrie – 6 octombrie.
Timp de nouă zile, Teatrul Național „I.L. Caragiale”, Teatrul Bulandra și Teatrul Odeon devin gazdele BukFeszt5 și ale unor spectacole cu estetici și viziuni regizorale diferite, într-o întâlnire cu diversitatea și energia teatrului maghiar din România.
Text de MIRELA SANDU
Foto – Courtesy of BukFeszt
