Interviu | Lorand Tóth, Czell Beer Museum: „Nu vrem ca vizitatorul să citească istorie, vrem să o guste”

Interviu | Lorand Tóth, Czell Beer Museum: „Nu vrem ca vizitatorul să citească istorie, vrem să o guste”

În centrul vechi al Brașovului, într-un spațiu istoric din Piața Sfatului, o poveste începută în urmă cu mai bine de 130 de ani își continuă astăzi drumul. Czell Beer Museum nu este doar despre bere, ci despre o familie care a construit un adevărat imperiu industrial în Transilvania și despre încercarea de a recupera fragmente dintr-un trecut care aproape s-a pierdut.

Familia Czell a lăsat urme importante în istoria Brașovului, de la industria berii și a distilatelor până la arhitectura orașului. Prima bere Czell a ieșit pe poarta fabricii din Dârste în 1893, însă povestea familiei începe cu mult înainte și se întinde peste generații, industrii și granițe.

Astăzi, această moștenire este spusă printr-o colecție de obiecte și documente istorice, un documentar, o demonstrație de fabricare a berii și, bineînțeles, degustare. În imediata apropiere funcționează și o nano-berărie, astfel încât vizitatorii pot vedea cum se naște berea chiar în timp ce descoperă povestea ei.

Un capitol important este și „Gustul Pierdut”: procesul prin care echipa Czell a pornit de la un certificat de laborator de la începutul anilor 1900 pentru a reconstitui berea originală, readucând în prezent o rețetă care a stat mai bine de un secol în arhive.

Am stat de vorbă cu Lorand Tóth, co-owner și junior brewer, despre istoria familiei Czell, recuperarea rețetei originale, legătura dintre bere și identitatea Brașovului, dar și despre felul în care un brand dispărut poate reveni în memoria unui oraș.

Originile familiei Czell și un imperiu industrial transilvănean

Czell are o istorie care începe în 1893. Ce v-a impresionat cel mai mult atunci când ați început să cercetați trecutul brandului și al familiei Czell?

Ce m-a impresionat cel mai mult a fost să descopăr că povestea Czell nu începe de fapt în 1893, ci cu mult mai devreme, în 1816, odată cu nașterea lui Friedrich Thomas Czell, fiul unui producător de țesături din lână. A fost un om cu un spirit antreprenorial ieșit din comun: a plecat la Viena să învețe tehnica filării lânii, a adus prima mașină industrială din Boemia la Brașov, a introdus cultura cartofului în regiune, ca să aibă materie primă pentru distilerie, a construit fabrici de zahăr, de chibrituri, mine de cărbune.

Berea a fost, de fapt, doar una dintre ramurile unui adevărat imperiu economic transilvănean. M-a impresionat amploarea acestei ambiții, dar și faptul că 1893, anul în care prima sticlă de bere Czell a ieșit pe poarta fabricii din Dârste, este doar un capitol dintr-o poveste mult mai amplă.

Gustul pierdut: reconstituirea rețetei originale

În urmă cu câțiva ani vorbeați despre dorința de a readuce „gustul pierdut” în halbele brașovenilor. După 4 ani de activitate, simțiți că acest gust și-a recâștigat locul în oraș?

Simt că da, și povestea are ceva special: gustul pierdut nu este doar o expresie de marketing, este literalmente numele procesului prin care am reconstituit berea. Totul a pornit de la un certificat de laborator din jurul anului 1900, pe care l-am găsit în arhive, cu rețeta originală a berii Czell, și ani la rând am experimentat prin home-brewing pentru a reconstitui acel gust, proces cunoscut azi sub numele #GustulPierdut.

Când văd brașoveni care vin să regăsească o bere despre care bunicii lor poate le-au povestit, sau care descoperă abia acum că orașul a avut, prin familia Czell, un capitol industrial legat de bere pe care nimeni nu-l mai povestea, simt că gustul chiar și-a recâștigat locul, nu doar în halbe, ci și în memoria colectivă a orașului.

Ce înseamnă, concret, „Rețeta Originală de la 1893”? Vorbim despre o reproducere cât mai fidelă sau despre o interpretare contemporană a acelei rețete?

Este o reproducere pornită de la un document real: certificatul de laborator din jurul anului 1900, pe care l-am descoperit în arhive, care consemnează rețeta originală a berii Czell. Pe baza lui, în 2022, împreună cu braumeisterul Simonffy Árpád, am reluat producția și am lansat Czell Originală 1893 ca reproducere după rețeta istorică. Nu este o interpretare liberă, este o reconstituire pornită de la sursă documentară, adaptată însă la tehnologia de azi, pentru că nu putem replica identic condițiile de acum peste 130 de ani.

De la colecție de familie la muzeu

Cum a apărut ideea Czell Beer Museum și de ce ați simțit că povestea merită spusă într-un muzeu, nu doar într-o berărie?

Ideea a pornit din două direcții care s-au întâlnit: cercetarea mea asupra rețetei și, în paralel, pasiunea fratelui meu, Edömér Tóth, care a început să strângă sistematic obiecte legate de povestea Czell: sticle, jetoane, reclame vechi, butoaie, etichete. Este o colecție care a supraviețuit bombardamentelor din ambele Războaie Mondiale, jafurilor, relocărilor și uitării. Când ai o asemenea moștenire materială și documentară, o simplă berărie nu mai este suficientă.

Am simțit că povestea familiei Czell, cu tot ce a însemnat pentru dezvoltarea Brașovului, merită un spațiu dedicat, nu doar o etichetă pe o sticlă.

Experiența Czell Beer Museum

Experiența se desfășoară într-un spațiu istoric, chiar lângă nano-berăria în care berea este preparată în timp real. Cât de important este pentru voi ca vizitatorul să nu fie doar spectator, ci să vadă și procesul de producție?

Este esențial, pentru că întreaga poveste Czell este despre producție și spirit antreprenorial, nu despre nostalgie pasivă. Faptul că Nano Fabrica de Bere, condusă de braumeisterul Simonffy Árpád, funcționează chiar lângă expoziție înseamnă că vizitatorul vede berea născându-se, nu doar o citește pe un panou. Este diferența dintre a vizita un muzeu despre trecut și a fi martor la o poveste care a renăscut și continuă.

Ce v-ați dori să știe sau să simtă un vizitator după cele 60 de minute petrecute la Czell Beer Museum?

Ne dorim ca vizitatorul să plece înțelegând că Brașovul de azi, Piața Sfatului, Palatul Czell (astăzi Palatul Roz al BNR), o parte din arhitectura orașului, poartă amprenta unei singure familii, iar berea este doar firul prin care poți intra în această poveste. Și, la fel de important, să simtă că a fost parte dintr-o poveste de continuitate întreruptă și reluată: o familie deportată în 1948, o fabrică naționalizată și redenumită, o istorie care aproape s-a pierdut, și un capitol nou, care a început să se scrie în anul 2022.

Aveți expoziția istorică, documentarul, degustarea și demonstrația procesului de fabricare. Cum ați construit experiența astfel încât istoria să nu devină doar o lecție, ci o experiență memorabilă?

Am construit-o pe patru straturi care se leagă unul de celălalt: expoziția pune faptele și artefactele reale, obiecte care au trecut prin bombardamente și confiscări, documentarul dă glas personajelor și dramei familiei, demonstrația la nano fabrică arată procesul viu, iar degustarea transformă totul în experiență senzorială. Nu vrem ca vizitatorul să citească istorie, vrem să o guste, literalmente.

Cât de mult se schimbă experiența în funcție de public? Este diferită pentru un brașovean care știe povestea orașului față de un turist străin care descoperă Czell pentru prima dată?

Da, semnificativ. Pentru un brașovean, multe repere sunt familiare: Piața Sfatului, Palatul Roz, poate chiar berea Ciucaș din supermarket, iar experiența devine un moment de recunoaștere: „A, deci asta era povestea din spate!”. Pentru un turist străin, construim mai mult context: cine a fost familia Czell, ce a însemnat concernul ei pentru Transilvania, de ce contează un asemenea brand pentru identitatea orașului pe care tocmai îl descoperă. Structura experienței rămâne aceeași, dar accentele se mută.

Audio Guide-ul multilingv deschide experiența și către turiștii internaționali. Ce reacții primiți din partea vizitatorilor străini?

Turiștii apreciază faptul că pot parcurge expoziția în ritmul lor, cu context istoric complet, fără să depindă de un ghid disponibil doar într-o limbă. Pentru mulți, este o surpriză să descopere o poveste antreprenorială central-europeană de o asemenea amploare, cu ramificații până la Viena, Boemia și Imperiul Britanic, într-un oraș pe care îl vizitau doar pentru arhitectura medievală.

Gastronomie și tradiție transilvăneană

Degustarea este însoțită de un platou transilvănean cu brânzeturi, mezeluri maturate și pălincă. Cum ați ales aceste produse și ce legătură au ele cu povestea berii Czell?

Brânzeturile maturate, mezelurile și pălinca distilată tradițional spun aceeași poveste ca berea Czell: procese artizanale, răbdare, tradiție locală. Nu întâmplător, chiar familia Czell a avut și distilerii, la Cristian, Dârste, Sibiu, și podgorii proprii în zona Mediașului. Platoul transilvănean este, practic, o continuare firească a aceleiași economii tradiționale pe care familia Czell a construit-o.

Dacă ar trebui să recomandați unui vizitator o singură combinație între una dintre berile Czell și un produs tradițional transilvănean, care ar fi aceasta?

Dacă ne referim la degustarea din muzeu, aș merge pe combinația dintre berea Porter și o carne crud-uscată, maturată îndelung, genul acela de textură intensă și afumată care se potrivește perfect cu profilul dulce-caramelizat al unui porter. Dincolo de această preferință a mea, întreaga degustare este gândită ca un ansamblu: fiecare element din platou completează berea, nu doar o însoțește.

Iar la Czell Brauhaus, berăria noastră, aceeași filozofie continuă: meniul este construit din preparate locale, cu ingrediente venite de la mici producători din zonă, oameni care lucrează după metode la fel de artizanale ca ale noastre. Este un echilibru căutat, aproape orchestrat, în care fiecare fel de pe farfurie își găsește berea potrivită, iar fiecare bere își găsește preparatul care o pune cu adevărat în valoare.

Credeți că berea poate deveni un instrument de promovare a gastronomiei și patrimoniului local, nu doar o băutură?

Absolut, istoria Czell este chiar dovada vie a acestui lucru. Cu peste 100 de ani în urmă, familia Czell a implementat, practic, un întreg ecosistem economic circular, fără să-i spună așa: cartofi cultivați local pentru distilerie, animale hrănite cu subprodusele fabricilor, gheață tăiată din lacurile din Noua pentru răcire, vinuri din podgoriile proprii de la Mediaș. Era, cumva, un model „no waste” aplicat cu un secol înainte ca acest concept să devină o prioritate globală.

Berea poate fi, la fel ca atunci, un fir conducător către o discuție mult mai largă despre gastronomie, patrimoniu și sustenabilitate regională.

Piața Sfatului, locul unde s-a scris povestea

Czell este în inima Pieței Sfatului. Ce înseamnă pentru voi faptul că povestea brandului se spune chiar în centrul istoric al Brașovului?

Înseamnă foarte mult, și nu este o alegere întâmplătoare sau doar simbolică. Chiar Palatul Czell, ridicat de familie în 1902 pe locul a trei case, se află în Piața Sfatului, azi cunoscut ca Palatul Roz al Băncii Naționale. Iar Brauhaus Czell s-a deschis în ianuarie 2026 la doar câțiva pași de acest palat, locul unde s-a scris efectiv povestea.

Sunt momente în care simțim că lucrurile s-au așezat exact cum trebuiau să se așeze, fără să fi forțat nimic. Nu suntem oameni care cred în semne, dar recunoaștem că unele coincidențe sunt greu de ignorat, parcă povestea a găsit singură drumul înapoi spre locul din care a plecat.

Avem, de altfel, o dovadă care nu ține de simțire, ci de arhivă: o reclamă veche Czell, găsită printre documentele familiei, spunea:

„Bine ați venit în Pivnița de sub Sfatu’ la o bere Czell proaspătă. Azi la fel ca în 1893.”

Muzeul nostru se află astăzi într-un beci istoric, chiar în Piața Sfatului, și nu ne-am putut abține să nu vedem în asta o continuitate mai degrabă găsită decât construită.

Piața Sfatului nu este doar o alegere de marketing pentru noi. Este locul în care familia Czell a modelat o parte din identitatea orașului, iar noi ne-am regăsit, un secol mai târziu, exact în centrul acestei povești, nu pentru că am căutat-o neapărat acolo, ci pentru că, cumva, acolo ne-a condus.

Cum vedeți rolul Czell în identitatea contemporană a Brașovului? Poate un brand cu origini în 1893 să devină din nou parte din identitatea orașului?

Cred că da, și povestea Czell chiar demonstrează asta: un brand cu rădăcini din 1816-1893 poate redeveni relevant azi tocmai pentru că oferă autenticitate documentată, nu reconstruită artificial, o rețetă găsită într-un certificat de laborator real, o colecție de artefacte care a supraviețuit fizic unui secol de război și naționalizare. Într-un oraș tot mai turistic, asta contează.

Capitolele care urmează

Care este următorul capitol din povestea Czell pe care publicul încă nu îl știe?

Lucrăm la două direcții noi și ambele sunt tot despre gustul pierdut. Pregătim un distilat de bere, o legătură firească spre trecut, pentru că, alături de fabricile de bere, familia Czell a avut și distilerii, la Cristian, Dârste și Sibiu. În paralel, dorim să readucem la viață și vinurile transilvănene pe care familia Czell le exporta din podgoriile proprii de la Mediaș încă din anul 1877.

Nu sunt rețete noi, sunt comori care au dormit undeva în arhive și în poveștile uitate ale familiei Czell și ale locului, așteptând să fie regăsite. La fel ca înainte, am pornit tot de la documentare atentă în arhive, iar acolo le-am descoperit și pe acestea, distilatul și vinul, iar acum ne dorim să le readucem la viață cu același respect pentru poveste. Le așezăm înapoi acolo unde le este locul, în patrimoniul gastronomic transilvănean. Este același gust pierdut, regăsit acum în alte forme!