Criza economică nu este doar o problemă de cifre, ci o stare care se strecoară în mintea și emoțiile oamenilor.
Suntem stresați, foarte stresați, suntem nervoși, triști, revoltați și trăim zilnic stări de incertitudine.
Ca psiholog, observ cum incertitudinea financiară apasă pe umerii românilor, transformând grijile zilnice în anxietăți persistente. Oare ce ne facem? Cum vom trăi? Ce ne aduce viitorul? Cate tăieri vor mai fi, de ce nu pleacă Primul Ministru?
Totuși, dincolo de teamă, există și resurse interioare care pot fi activate.
Românii au învățat, istoric, să se adapteze. În astfel de perioade, primul pas nu este să controlezi economia, noi ca cetățeni individuali chiar nu avem nicio putere. Putem însă să ne reducem tensiunea interioară și să permitem gândirii să rămână clară. Nu înseamnă că nu ne pasă, că suntem indiferenți, că ne complăcem, dar totuși rațional și realist vorbind nu este în puterea minorității să provoace miraculoase.
Cel mai important recomandare este această: să învățăm să ne organizăm, și anume să ne prioritizăm cheltuielile. Pentru că aici avem o pare problemă. Suntem săraci dar iresponsabili, “lasă că ne descurcăm, măcar să trăiesc bine”. E greșit. Putem să ne simplificăm stilul de viață să renunțăm la cheltuieli inutile și la presiunea comparației cu ceilalți. Să renunțăm la cumpărături în exces, deopotrivă alimente și băuturi. Nu un Paște sărac, cat mai degrabă cumpătat.
Sincer vorbind, criza poate deveni, paradoxal, un spațiu de redefinire personală. Nu este ușor, dar nici imposibil. Din perspectivă psihologică, reziliența nu înseamnă lipsa fricii, ci capacitatea de a merge mai departe în ciuda ei. Iar această capacitate există deja în fiecare dintre noi. Și pe termen lung ne va aduce multe beneficii. Succes!
