Spectacolul Lord of the Dance, creat de Michael Flatley, vizionarul performer şi coregraf care a reinventat dansul irlandez tradiţional prin încorporarea de noi ritmuri şi mişcări din dansul contemporan, făcându-l apoi popular pe întreg mapamondul, a avut premiera la Dublin, pe 2 iulie 1996, ajungând apoi, în decursul timpului, la peste 60 de milioane de oameni, în peste 1000 de locații de pe toate continentele.
Turneul internaţional aniversar al show-ului, „30 Years of Standing Ovations”, care include în program şi două reprezentaţii deja aproape sold-out în România, la Cluj (2 aprilie, BT Arena) şi Bucureşti (3 aprilie, Sala Palatului), a debutat într-un mod fastuos chiar în spaţiul din Dublin în care a început povestea LORD OF THE DANCE, fostul Point Theatre, actualmente 3Arena, unde peste 7,000 de spectatori au ovaţionat în seara de 5 februarie prezenţa pe scenă a mai multor generaţii de performeri, de la “veteranii” care au scris o pagină importantă în istoria culturii moderne a ţării lor atunci, în 1996, până la cei 30 de copii irlandezi pasionaţi de dans, selectaţi special pentru evenimentul de celebrare.
A fost o seară magică deopotrivă pentru artişti, spectatori şi, nu în ultimul rând, pentru creatorul LOTD, deja legendarul MICHAEL FLATLEY, care, deşi s-a retras din lumina reflectoarelor ca performer în 2016, nu a rezistat tentaţiei de a intra pentru câteva clipe în ritm alături de ansamblu şi de tinerii “lorzi ai dansului” cărora le-a predat ştafeta, Macaulay Selwood şi Lucas Lawton, fapt care ne-a amintit de o remarcă pe care creatorul Lord of the Dance a făcut-o într-un interviu acordat Zile şi Nopţi cu ceva vreme în urmă: “Nu poate exista un mare general fără o mare armată în spatele său, aşa cum degeaba există o armată mare dacă îi lipseşte un general capabil să o conducă.
Pentru mine, cel mai important a fost mereu să reuşesc să le arăt exact ceea ce vreau dansatorilor mei… deci nu să le povestesc ce vreau, ci să le arăt, să dansez în faţa lor, şi am făcut-o în fiecare zi, de fiecare dată când am simţit că e nevoie de asta. Nu m-am oprit nicio secundă, niciodată, din asta! Eram deja acolo când ei soseau la sală şi plecam seara ultimul… rămâneam cel din urmă încălţat cu papucii de dans. Altfel nu poţi ajunge să creezi un asemenea spectacol. Cred că, pe de-o parte, ăsta e un har, şi pe de alta un blestem, fiindcă mintea mea rămâne permanent setată în zona asta.”.
Încă de la premiera irlandeză a show-ului aniversar, a devenit limpede că acesta reprezintă un must-see pentru orice iubitor al dansului ca limbaj de comunicare, chiar şi pentru publicul deja familiarizat cu efervescenţa performantelor LOTD, întrucât narativul dezvoltat coregrafic în jurul conceptului de spectacol – acea componentă teatrală de tip Broadway pe care Flately caută să o înglobeze de obicei – este mult mai bine închegat, coerent şi accesibil publicului larg pe diverse layere, dincolo de ritmurile irlandeze şi simbolistica mitologică tradiţională, dar fără a se îndepărta niciun moment de rădăcinile sale artistice sau de integritatea dansului.
La această reuşită contribuie esenţial epicul OST cu accente Pop creat de Gerard Fahey, costumele flashy ce se apropie de estetica Camp şi lucrul atent a dansatorilor, sub supervizarea maestrei de dans Marie Duffy Pask (care a împlinit recent 80 de ani), pe racordurile de mişcare între scene. Se poate presupune însă că impresionanta forţă dramatică a poveştii pe care Lord of the Dance o prezintă pe scenă, cu a sa confruntare dinamică între bine şi rău, îşi trage seva din propria luptă a lui Michael Flatley cu forma agresivă de cancer cu care a fost diagnosticat în 2023, luptă pe care o poartă în continuare fără să abdice.
Dincolo de calităţile sale artistice de necontestat, continuă să uimească vitalitatea şi perseverenţa lui Michael Flatley (n. 1958), care, la numai 17 ani, devenea campion mondial la Irish Dance, pentru ca, în scurt timp, să se remarce inclusiv prin talentul coregrafic, iar spectacole precum Riverdance, Lord of the Dance sau Feet of Flames să îl transforme într-un icon global al culturii Pop.
Ceea ce îl animă însă în ultimii ani, din spusele sale, sunt întâlnirile cu “oameni care nu sunt niciodata sătui de a explora locuri în care n-au mai fost, iar misia mea a fost mereu să ajung în sufletul lor şi să scot la suprafaţă acel talent special care există în ei deseori fără ca ei să-şi dea seama de dimensiunea propriului har. Şi, dacă am succes în încercarea mea, unii ajung să-mi arate ceva ce nici măcar eu n-am bănuit că sălăşluieşte în ei… şi asta e minunat!”.
Dacă judecăm după interpretarea tinerilor dansatori şi muzicieni care susţin show-ul „30 Years of Standing Ovations”, putem spune fără rezerve că Michael Flatley are toate motivele să meargă înainte cu Lord of the Dance, iar publicul român să nu rateze şansa de a trăi pe viu experienţa oferită în spectacole de colectivul care le vorbeşte prin dans cu un savuros accent irlandez.
» Text de IOAN BIG | Artă & Cultură
Foto header: Mihai Vasilescu | Magic FM
