Inaugurat la finalul anului trecut, Immersive Museum aduce în centrul Sibiului un concept nou în peisajul cultural: arta imersivă, o formă de expresie care invită publicul să pășească, la propriu, în interiorul lucrărilor.
Despre acest tip de experiență, rolul tehnologiei în artă, dar și despre lucrările sale expuse în spațiile muzeului de pe Bălcescu, am stat de vorbă cu artistul Daniel Popescu, originar din Sibiu, preocupat de instalație ca gen artistic, precum și de light art și optical art.
Conceptul de artă imersivă este încă relativ nou pentru publicul din Sibiu. Cum ai defini experiența vizitării unui muzeu imersiv și ce o diferențiază, în esență, de o vizită într-un muzeu clasic?
Este un concept nou și pentru publicul din țară, iar exemplele bune sunt încă rare. Într-un muzeu imersiv pășești la propriu în artă, te înconjoară și activează multiple simțuri, o poți influența sau deveni co-creator din postura de vizitator, iar experiența evoluează în funcție de traseul pe care îl urmezi.
Într-un muzeu clasic, accentul e pus învățarea și receptarea unei lucrări sau mesaj într-un cadru mai strict definit, pe când într-un muzeu imersiv avem un îndemn către experimentare și a trăi o stare multisenzorială.
În contextul dezbaterilor despre rolul tehnologiei în artă, care crezi că sunt plusurile care fac un astfel de muzeu un „must see”?
Artiștii au îmbrățișat de mult timp tehnologiile apărute în societate și de fiecare dată când au avut acces la un nou mediu nou de exprimare, l-au folosit pentru a explora și a pune întrebări critice. Același lucru se întâmplă și într-un muzeu imersiv, tehnologia nu înlocuiește arta, ci îi deschide noi drumuri: amplifică experiența senzorială, îmbunățește interactivitatea, chestionează percepțiile vizitatorilor.
Căutăm înțelesuri și povești noi, iar un muzeu imersiv are uneltele pentru a ne conecta la ele prin joacă, prin feedback imediat, prin curiozitate, pe lângă contemplare și rațiune.
Programul actual al Immersive Museum Sibiu include patru lucrări și instalații realizate de tine. Despre ce sunt aceste lucrări și ce tip de interacțiune propun ele publicului?
Lucrările mele explorează percepția, reflexia și relația cu spațiul, folosesc oglinda ca material încerc să redau fascinația mea pentru optică și geometrie.
În raport cu lucrările din muzeu, avem „[in]visible” care fragmentează realitatea și propria imagine într-un tunel introspectiv.
„Mirrored” folosește simetria pentru a crea un efect de reflexii infinite în care vizitatorul devine parte din lucrare.
„Flow” propune un peisaj luminos-sonor în care lumina și sunetul curg continuu, invitând publicul să se lase purtat de acest flux.
Pe tine, ca artist, ce te-a atras spre arta imersivă? A fost mai degrabă o curiozitate față de noile tehnologii, dorința de a lucra cu spațiul și cu publicul într-un mod mai direct sau faptul că acest mediu ți-a oferit cadrul cel mai adecvat pentru ideile și preocupările tale artistice?
Toate aceste direcții reprezintă o atracție pentru mine – curiozitatea de a lucra cu lumina și tehnologia de generare / modulare din spatele ei, controlul cât mai precis al experienței publicului și a spațiului în care aceștia sunt expuși conceptelor mele, chestionarea simțurilor și a realității prin modificarea limitelor percepute (locul în care oglinda mă ajută cel mai mult). Eu mă înscriu mai mult într-un curent de artiști care lucrează cu lumina ca mediu, mesaj și metaforă (Light Art), însă există multe intersecții cu noile medii și arta imersivă.
Cum arată procesul tău de lucru pentru o lucrare de artă imersivă și cât de minuțios și îndelungat este, de la idee până la forma finală prezentată publicului?
Depinde de mărime și complexitate, lucrez cu echipe și tehnicieni care au diverse specializări, este o muncă care presupune managementul mai multor procese și persoane, pe lângă partea de inspirație, creație și experimentare în atelier.
Am o listă deschisă de idei care așteaptă să fie realizate, alteori mă inspiră locația propusă pentru expunere, iar după ce este trasat și agreat planul, se pune în mișcare un mecanism cu multe părți. Întrucât vorbim de tehnologie și experiment, suprafețe de reflexie care amplifică orice detaliu și materiale sensibile, poate dura până la un an procesul de producție.
Sibiul este al treilea oraș din țară, după București și Cluj-Napoca, cu un muzeu permanent dedicat artei imersive. Pentru că ești sibian și cunoști orașul foarte bine, ce crezi că îl face un loc potrivit pentru un astfel de proiect cultural?
Sibiul are poziția geografică ideală în România, este bine conectat, are un flux constant de turiști atrași de evenimente culturale și un ecosistem solid (de la evenimente la spații de cultură) care pregătește publicul în sensul consumului cultural. De asemenea, dimensiunea orașului îl face ușor de parcurs, vizitatorii pot lega într-o singură zi mai multe experiențe.
În același timp, Immersive Museum Sibiu se diferențiază de alte spații imersive din țară prin temele propuse, tipologia lucrărilor și selecția internațională de artiști, ceea ce îi conferă o notă unică, aliniată spiritului locului.
