SARA JACOBSON, câștigătoarea The Precious Room by Muriel Piaser Award și The Ilias Lalaounis Jewelry Museum Award la Romanian Jewelry Week 2025, este o artistă a cărei practică depășește estetica convențională.
Sara Jacobson transformă emoția în materie, memoria în formă și gestul în experiență purtabilă.
Piesele ei sunt vii prin mișcare, tactilitate și profunzime senzorială și propun bijuteria ca mediu al energiei, alinării și conexiunii intime.
Născută și formată în ritmul brut al New York-ului și rafinată prin studii și experiențe în India, Londra și Statele Unite, Jacobson îmbină materiale prețioase cu altele neașteptate (pensule, blană, texturi moi) creând lucrări ancorante, hipnotice și profund umane.
În universul ei, bijuteria devine o prezență vie, un companion care liniștește, implică și transformă purtătorul. Odată cu aceste două distincții prestigioase, viziunea ei capătă o vizibilitate și o forță și mai mari: bijuteria ghidată de emoție, creată pentru a trezi bucurie, pentru a cultiva legături și pentru a da corp mișcării și energiei interioare.
Povestește-ne despre parcursul tău. Cum a apărut pasiunea pentru bijuterie?
Am fost întotdeauna artistă/designer, iar în prezent bijuteria este mediul meu. Am descoperit o iubire pentru arta 3D, realizând că 2D nu a fost niciodată zona mea. În facultate am urmat un curs de sudură MIG și m-am îndrăgostit de metal, în special de oțel, ca material. Modul de a uni metalul mi-a oferit libertatea de a transforma exact ceea ce vedeam în minte în realitate. A uni două bucăți de metal este mai rapid decât superglue-ul și mai rezistent decât orice alt mod de îmbinare a materialelor.
Am ajuns către bijuterie și pentru că nu aveam nevoie de un studio la fel de mare ca atunci când lucrezi în sculptură de oțel la scară mare. Am studiat chineza și artele plastice în facultate, design de bijuterie la FIT în New York, iar mai târziu bijuterie și metal la Royal College of Art. Am avut oportunitatea de a lucra și trăi în India, la Gem Palace, una dintre cele mai vechi case de bijuterii, fiind înconjurată de oameni incredibili, piese istorice și opere de artă, ceea ce a consolidat obsesia mea pentru bijuterie.
În cele din urmă, iubesc lumea bijuteriei în ansamblul ei pentru că este intensă, reală, iluzorie, monedă, romantică, fluctuantă și îți aduce în față orice tip de persoană. Multe piese de bijuterie au schimbat istoria, au început și încheiat războaie, au prăbușit piețe și reprezintă cea mai veche formă de împodobire. Ca oameni, trăim prin țesătura bijuteriei, fie că știm sau nu.
Cum îți ghidează procesul creativ filosofia „emoție tangibilă”?
Nimic din ceea ce fac nu este steril. Piesele vin dintr-un loc profund personal și răspund unei nevoi atât pentru mine, cât și pentru purtători. Ele oferă un punct de conectare cu sine și cu ceilalți. Nu proiectez pentru tendințe; proiectez pentru bucuria pe care o trezesc. Simplu spus, lucrările mele sunt create pentru a emoționa.
Ce amintiri sau experiențe din copilăria ta în New York continuă să îți modeleze viziunea artistică?
Un milion! Să merg, să mă pierd și să privesc în sus! În special Strada 47, care este ca o a doua casă pentru mine, o stradă plină de haos pur și care cuprinde întregul circuit al modului în care este gândită, proiectată, realizată, finisată și vândută bijuteria. Am crescut în toate muzeele pe care New York le oferă și am avut privilegiul de a observa stilul și felul în care se îmbracă oamenii. New-yorkezii sunt îndrăzneți și individuali, iar când au gust rafinat…se vede. Mama mea a fost editor, iar eu am crescut înconjurată de oameni care iubeau lucrurile frumoase, iar eu am moștenit această atracție pentru frumusețe.
Cum se traduc în colecția ta Love Objects aspectele calmante și ancorante ale obiectelor din copilărie?
Cu toții ne iubim lucrurile, dar e mai mult de atât. În copilărie avem jucării care ne fac să ne simțim în siguranță și care poartă o memorie sau o senzație de acasă, numite obiecte tranziționale. Folosesc pensule de machiaj ca material în lucrările mele, deoarece mângâierea lor este o întoarcere la casă, la mama mea, la copilăria mea. Finețea și mișcarea repetitivă a mângâierii lor te duc într-o stare de hipnoză.
Ce te-a inspirat să creezi bijuterie care invită la interacțiune prin atingere, sunet și mișcare?
Cu toții ne jucăm cu lucrurile pe care le purtăm, mai ales cu bijuteriile. Activarea simțurilor este o formă de ancorare, iar orice te aduce în momentul prezent este un dar. Caut să creez bijuterii care aduc calm.
Cum interpretezi principiul tău „forma urmează emoția” în deciziile de design de zi cu zi?
Poate că acesta este motivul pentru care sunt un artist/designer hibrid. Când încep să creez o piesă mă întreb, în același timp, cum vreau să mă facă să mă simt, cum să creez acel rezultat și cum să o atașez de mine într-un mod frumos, purtabil și confortabil. Iubesc să creez bijuterii pentru că, în esență, totul este un proces de rezolvare de probleme.
Ce te atrage în combinarea materialelor prețioase cu altele neconvenționale în piesele tale?
Îmi doresc să împing limitele a ceea ce este disponibil acum. Folosirea blănii și a pensulelor transformă ceva în mod natural dur și rece într-o textură caldă și moale. Împreună, ele devin ambele în același timp, iar tu poți simți totul simultan.
Ce înseamnă pentru tine să „proiectezi energie, nu modă” și cum vezi această idee reflectându-se în bijuteria contemporană?
Piesele sunt vii și în mișcare. Toată bijuteria și podoaba sunt energie. Lucrările mele oferă purtătorului ceva cu care să se joace, dar generează și conversație, mișcare și interacțiune. Energia este o forță, iar piesele mele nu stau pasive pe corp, ele te pun în mișcare, implicându-ți simțurile pe mai multe niveluri.
Cum îți influențează perspectiva asupra muncii tale obținerea distincțiilor The Precious Room by Muriel Piaser Award și The Ilias Lalaounis Jewelry Museum Award la Romanian Jewelry Week 2025?
Sunt cu adevărat onorată și am fost complet surprinsă. A crea un brand de bijuterie este un demers costisitor… Trebuie să spun că am simțit o confirmare în momentele în care mă ia amețeala gândindu-mă la cât de mult am cheltuit pe aur. Să expun brățara la Atena și să am lucrări expuse alături de colecția Lalaounis este incredibil pentru mine, mai ales că muzeul este o forță în atât de multe domenii, nu doar în design.
În ce moduri ți-a influențat mutarea din New York în Londra identitatea creativă și abordarea procesului de lucru?
Revenirea la studiile de master mi-a dat impulsul de care aveam nevoie pentru a mă întoarce la bancul de lucru, pentru a fi din nou în preajma artiștilor și designerilor și pentru a reangaja partea creativă a bijuteriei. Am trecut de la zona creativă la cea „de business” și știam că o expoziție la Royal College of Art mă va scoate din nou din cochilie. Nu am creat artă câțiva ani și am simțit un gol în suflet. Nu eram întreagă, iar a merge la școala de artă în Londra era un vis îndepărtat. Expoziția finală la RCA m-a obligat să creez din nou și mi-a reaprins scopul.
Cum reacționează de obicei oamenii atunci când descoperă calitățile tactile și terapeutice ale lucrărilor tale?
Cu plăcere și zâmbete. A te juca cu lucrările mele este ca un joc de „dress-up”. Văd oamenii devenind versiuni diferite ale lor atunci când le poartă și interacționează cu ele. Devine o performanță pe care am privilegiul de a o privi, iar acest lucru este o onoare pentru mine.
Cum vezi relația dintre creator, obiect și purtător în practica ta artistică?
Devenim unul, uniți. Cunoscute sau necunoscute, sensurile se contopesc.
Ce direcții sau concepte ești dornică să explorezi în colecțiile tale viitoare?
Transformarea stării de repaus a oamenilor și oferirea unui nou scop și sens asupra a ceea ce este și poate deveni bijuteria.
Citește mai multe articole din LIFESTYLE.
