Dacă ar exista un clasament al orașelor care reușesc, în același timp, să fie și șantier, și decor de sărbătoare… ei bine, Sibiul ar urca direct pe podium.
Zilele acestea, orașul nostru trăiește o viață dublă: pe de o parte, se trezește cu asfalt frezat, trotuare în lucru, țevi dezvelite și echipe de muncitori care își beau cafeaua la 6 dimineața; pe de altă parte, își pune straiele de sărbătoare, aprinde luminițele și găzduiește Târgul de Crăciun, care transformă Piața Mare într-o lume paralelă unde miroase a vin fiert, scorțișoară și ciocolată caldă.
E un contrast simpatic dacă îl privești cu indulgență, dar ușor amețitor dacă îl prinzi în trafic. Un sibian care iese din casă în această perioadă nu știe niciodată ce-l așteaptă: încă o stradă pe care au început lucrări, un sens schimbat peste noapte sau un grup de turiști opriți fix în mijlocul trotuarului pentru poza perfectă cu bradul.
Și totuși, în toată această aglomerație haotică și (pe alocuri) comică, orașul are un farmec greu de ignorat. Da, ne enervează când întârziem la birou pentru că ne-am blocat la 50 de metri de locul de muncă în timp ce un utilaj încerca să-și facă loc printre mașini. Da, ne enervați voi, turiști dragi, când mergeți în șir indian la ora de vârf. Dar adevărul e că știm cu toții de ce o facem: pentru că orașul se schimbă, se modernizează și se pregătește pentru viitor.
Șantierele trec. Gropile se astupă. Nervii se liniștesc. Dar energia asta de final de an – cu lumini, cu agitație, cu forfotă – rămâne. Și, într-un fel, e reconfortant să știm că Sibiul nostru poate fi și frumos, și imperfect, și magic, și obositor… toate deodată.
Iar noi? Învățăm să facem slalom printre pietoni, utilaje și căsuțe de turtă dulce – cu răbdare, umor și, uneori, cu un vin fiert în mână.
