Consumarea hranei locale aduce numeroase efecte pozitive, mai ales atunci când se pune accent pe produsele de sezon.
Beneficiile se regăsesc în economie, sănătate și comunitate, dar și în păstrarea biodiversității, protejarea peisajului cultural și combaterea schimbărilor climatice. În plus, există încă trei dimensiuni esențiale care influențează direct viața noastră.
Mai întâi, mâncarea locală contribuie semnificativ la formarea unei identități naționale, regionale sau cel puțin zonale, în special acolo unde comunitățile sunt etnografic compacte. De pildă, păstorii din Mărginime sunt recunoscuți pentru burduful de munte și telemeaua de Sibiu, sașii pentru turnurile destinate slăninii și cârnaților, iar maghiarii din Valea Calvei pentru turta dulce.
Astfel s-a conturat imaginea României drept țară a ciorbelor și a mămăligii, așa cum italienii sunt asociați cu pastele, iar ungurii cu gulașul. Bucatele definesc identitatea unui popor, dar în același timp creează punți între comunități, fără a fi nevoie de traducere, ci doar de gust. La masă, prietenia culinară funcționează exemplar. În plus, tendințele actuale din turism, centrate pe gastronomie, susțin păstrarea acestor particularități culturale și teritoriale.
Privind la scară globală, hrana devine un liant între oameni foarte diferiți și atinge teme sensibile, transformându-se într-o veritabilă formă de politică internațională. Un exemplu grăitor este mișcarea Slow Food, activă în peste 160 de țări și considerată cea mai amplă mișcare politică mondială. Ați fi crezut că alegerea de a mânca local înseamnă, de fapt, un act de activism? Totuși, exact aceasta este realitatea.
În cele din urmă, hrana locală se dovedește a fi și un mijloc de educație pentru populația din zone mai puțin prospere, prin programe dedicate creșterii calității produselor, îmbunătățirii igienei și deschiderii unor noi perspective de carieră.
Până la urmă, devenim ceea ce mâncăm, nu-i așa?
