DESIGN | Echilibrul fragil între introspecție, materie și simbol: SMARANDA ISAR
Cu gesturi precise și o sensibilitate introspectivă, SMARANDA ISAR modelează metalul și ceramica în forme ce transpun impulsurile ascunse care ne conturează identitatea.
Colecția Drives, ce va fi prezentată în cadrul Romanian Jewelry Week (1–5 octombrie 2025), la Biblioteca Națională a României, dezvăluie un univers interior în care fragilitatea ceramicii se împletește cu forța structurală a argintului, dând naștere unor piese ce devin simboluri ale dorințelor, temerilor și conflictelor noastre inconștiente.
Prin forme care traduc arhetipuri universale în obiecte purtabile, Smaranda ne invită la un dialog profund despre sine, vulnerabilitate și puterea creativă de a transforma materia în semnificație.
Cum ai descoperit pasiunea pentru bijuteria contemporană și ce te-a atras să combini metalul cu materiale ceramice?
Pasiunea pentru bijuterie a existat încă din perioada liceului. Nu aveam posibilitatea de a-mi cumpăra bijuterii, așa că eram nevoită să mi le confecționez singură din diverse materiale pe care le aveam la îndemână. Așa a început totul — dintr-o nevoie și o dorință profundă de a purta ceva care să mă reprezinte. La început, am lucrat doar cu materiale ceramice și am experimentat separat lucrul în metal, însă doar pe materialele pe care le aveam în atelierul de gravură al tatălui meu: cupru, alamă și zinc.
Ulterior, am învățat să prelucrez argintul și am reușit să combin ceramica cu argintul, aducându-le într-o formă ideală. Pentru mine, argintul nu este doar un suport estetic, ci o necesitate structurală. Ceramica este, prin natura ei, fragilă; fără metalul care o susține, riscă să fie casabilă și instabilă. Astfel, cele două materiale devin complementare, într-un echilibru tehnic și simbolic.
Cum a luat naștere conceptul colecției „Drives” și ce ți-ai propus să transmiți prin ea?
Sunt o persoană introspectivă. Îmi place să aduc la suprafață idei din subconștient și inconștient, prin obiectele pe care le creez — ca o formă de concluzie vizuală. Colecția Drives a apărut din dorința de a observa și de a da formă impulsurilor inconștiente care ne influențează comportamentele, adesea fără să fim conștienți de ele.
Prin această serie, am vrut să deschid un dialog despre partea invizibilă a existenței — acea lume interioară plină de dorințe, temeri și conflicte care ne modelează alegerile. Bijuteriile devin astfel mai mult decât simple accesorii: ele sunt simboluri, arhetipuri ușor de recunoscut, puncte de reflecție asupra sinelui.
Care a fost cea mai mare provocare tehnică sau conceptuală atunci când ai creat piesele din această colecție?
Fiecare piesă din această colecție a venit cu propria ei provocare. Cea mai mare dificultate, tehnic vorbind, a fost să potrivesc perfect ceramica cu metalul. Sunt materiale care se prelucrează la temperaturi foarte înalte, dar complet diferite.
Această incompatibilitate m-a forțat să fiu extrem de precisă și atentă în fiecare etapă. Totodată, acest proces îmi oferă timpul necesar pentru reflecție. Fiecare moment petrecut în atelier devine un spațiu de meditație asupra ideilor pe care vreau să le transmit.
Există o piesă din „Drives” care are pentru tine o semnificație personală mai puternică?
Gândesc colecțiile ca pe un ansamblu în care piesele sunt interdependente — forme care se susțin și se definesc una pe cealaltă. Însă, de cele mai multe ori, există o piesă centrală care funcționează ca un nucleu.
Ea este, într-un fel, fructul întregii colecții, dar și sămânța din care se va naște următoarea idee. Este piesa care coagulează totul în jurul său. Modul de expunere devine, de multe ori, cel mai semnificativ.
Cum reușești să transformi mituri și arhetipuri în obiecte concrete de bijuterie?
Arhetipul este un simbol universal, recognoscibil dincolo de cultură sau epocă — un tipar originar al trăirii umane. În procesul creativ, pornesc întotdeauna de la o formă de bază, care întruchipează acel arhetip. Apoi, prin detalii și intervenții, îl transform treptat, în funcție de starea interioară pe care o am. În colecția Drives, vreau să punctez faptul că formele inconștiente, dacă rămân neexprimate, pot deveni distructive — așa cum ne arată miturile și basmele.
Însă, odată exprimate prin obiect — printr-o formă, un simbol, un semn — ele devin vizibile, vulnerabile prin expunerea lor în fața publicului. În acest fel, bijuteria devine un spațiu de autocunoaștere și dialog. Publicul le recunoaște adesea intuitiv, pentru că, într-o formă sau alta, experimentează și el aceleași pulsiuni. Prin expunerea acestor simboluri, îi invit pe cei care le privesc să se interogheze cu privire la sine — și îi încurajez să le exprime, să le numească, să le transforme la rândul lor.
Cât de mult lași loc pentru intuiție și cât pentru planificare în procesul tău creativ?
Planific fiecare pas din punct de vedere tehnologic și estetic, pentru că altfel ar fi un haos și nu aș putea să las loc creativității. Pentru mine, libertatea vine odată cu stăpânirea tehnicii și înțelegerea limitelor.
După aceasta, am nevoie să las spațiu pentru intuiție, pentru a avea libertate în exprimare, ca toate ideile să se poată materializa. Există un echilibru între rigoare și spontaneitate, între structură și libertate.
Ce înseamnă pentru tine participarea la evenimente de bijuterie contemporană și ce influență crezi că are Romanian Jewelry Week pe piața din România?
Consider că este o oportunitate mare să particip la evenimente de bijuterie contemporană și mă bucură fiecare participare. Posibilitatea de a mă expune unui public larg mă face să îmi doresc să continui, pentru că în aceste momente, fiind o întâlnire directă, se deschide dialogul și observ cum obiectele mele capătă un sens și pentru ceilalți, nu numai pentru mine.
Romanian Jewelry Week este, într-adevăr, o expoziție impresionantă, unde se pot crea legături și comunități.
Ce reacții sau dialoguri ți-au rămas în minte din întâlnirile cu publicul la expozițiile internaționale?
Mă impresionează de fiecare dată reacțiile celor care se bucură sincer când simt că „recunosc” ceva într-o piesă. Este ca o mică revelație personală. Chiar dacă percepția lor este diferită de intenția mea inițială, ei participă la dialogul pe care obiectul îl propune.
Asta îmi confirmă forța arhetipurilor: ele trec dincolo de individual și devin limbaj comun.
Ce materiale sau tehnici noi îți stârnesc curiozitatea în prezent?
Fiindcă și ceramica, și metalul se pot prelucra în diferite moduri și temperaturi, iar materialele sunt extrem de diverse, mai ales în ceramică, aș vrea să mă focalizez pe aprofundarea lor. Mă axez momentan doar pe câteva dintre ele, cum ar fi porțelanul colorat în masă cu pigmenți de temperaturi înalte, dar mai sunt multe de experimentat — cum ar fi coloranții de 800 de grade sau alte tipuri de glazuri la care nu am avut acces încă.
În cazul metalului, aș avea o listă lungă de curiozități, cum ar fi: tehnica emailării, a forjării, tehnica repoussé, precum și prelucrarea aurului.
Ce direcții sau teme ai vrea să explorezi în următoarele tale proiecte?
Mi-ar plăcea să mă îndrept în zona de obiect tridimensional, să mă reîntorc un pic în zona sculpturii și să dezvolt mai mult conceptul de wearable art.
Interviu de ALEXANDRA BUJENIŢĂ | DESIGN
