Moştenirea lui JUNG în spaţiul culturii Pop
Aniversarea a 150 de ani de la naşterea fondatorului psihologiei analitice, Carl Gustav Jung (1875-1961), pe 26 iulie, ne reaminteşte că ruptura acestuia de Freud l-a condus la elaborarea unui sistem personal de interpretare psihanalitică bazat pe reintroducerea culturii ca dimensiune fundamentală a omului şi că, în 1955, atunci când a apărut pe coperta revistei Time, devenise un veritabil icon în Pop culture, concepte precum ‘arhetip’, ‘inconştient colectiv’ sau ‘sincronicitate’ dovedindu-se atractive pentru un spectru foarte larg de artişti, esteţi şi gânditori, de la expresionistul abstract Jackson Pollock sau suprarealistul Salvador Dalí până la coregrafa Martha Graham, cineastul Federico Fellini sau scriitorul Hermann Hesse.
Cu toate că lucrările lui C.G. Jung au avut cel mai mare impact în psihologie, moştenirea sa ideatică poate fi cel mai pregnant întâlnită în variile forme de expresie ale culturii de masă, mai ales prin arhetipurile care o jalonează, indiferent că ne gândim la Gandalf din Lord of the Rings sau Dumbledore din Harry Potter, la inspiraţia asumată de către trupa de K-pop BTS pentru albumul Map of the Soul: Persona, la călătoria arhetipală a lui Luke Skywalker în saga cinematografică Star Wars sau la franciza niponă de jocuri video SF/Fantasy lansată în anii ‘90, Xeno, în special Xenogears, care încorporează concepte din scrierile lui Jung, Freud şi Nietzsche.
Altfel spus, o mare parte a omenirii a fost şi continuă să fie expusă ideilor sale în societatea modernă, fără a fi neapărat familiarizată cu Civilizaţia în tranziţie, Cartea Roşie ori Simboluri ale transformării.
Chiar dacă a început ca psiholog empiric în anturajul vienez al lui Sigmund Freud, C.G. Jung şi-a dezvoltat treptat propria alternativă la metoda maestrului său, iar un rol esenţial în aceasta l-a avut studiul rolului arhetipurilor în literatură, astfel încât, în anii ‘20-‘30, a analizat scrieri precum Hiawatha al lui H.W. Longfellow, Ulysses al lui James Joyce sau poezia lui William Blake, dând astfel un imbold implicit criticilor de specialitate pentru a interpreta textele în parametri de intertextualitate şi psihologie.
Pe parcursul următoarelor decenii, C.S. Lewis, autorul Cronicilor din Narnia, care era profesor la Oxford, a publicat în 1942 eseul Psihanaliza şi critica literară, de exemplu, erudite feministe precum Annis Pratt, Estella Lauter sau Carol Schreier au pus accentul în ’80 pe influenţele culturale şi individuale în arhetipurile literare, iar Christopher Booker (The Seven Basic Plots din 2004) a folosit psihologia jungiană pentru interpretarea unor poveşti ca Flautul fermecat, Cenuşăreasa sau Odiseea.
Numărul mare a autorilor influenţaţi de ideile lui Jung despre psihicul uman ne obligă a ne limita la doar câteva exemple: Virginia Woolf, Samuel Beckett, James Joyce, Herman Melville, Eugene O’Neill, T.S. Elliott.
De la basmele Fraţilor Grimm până la fanteziile moderne ale lui Lewis şi Tolkien, multe dintre scrierile supuse interpretării din perspectiva lui Jung au ajuns pe marile ecrane şi, drept urmare, în memoria colectivă, iar influenţa lui este detectabilă în cinema încă de acum (aproape) un secol, de la clasice precum A Star is Born, unde întâlnim conceptul de autorealizare vs. umbră prin transformarea lui Esther în Vicki, şi Letter From an Unknown Woman, al lui Max Ophuls (cu umbra lui Joan Fontaine reprezentând personificarea fricii de a fi respinsă sau ignorată), trecând prin operele de artă 8 ½, Satyricon şi Giulieta şi spiritele, ale lui Federico Fellini (interpretarea viselor, analiza egoului), Alejandro Jodorowsky (conceptul de mitologie colectivă din The Holy Mountain), Stanley Kubrick (dualitatea umană din Full Metal Jacket) sau Ingmar Bergman (Fragii sălbatici, Persona), până la producţii mai noi, precum Prometheus, al lui Ridley Scott, ce poate fi văzut ca o parabolă care întreţese notiunile de mituri colective şi dezvoltarea sinelui, sau Vanilla Sky, remake-ul lui Abre Los Ojos, unde persona devine instrument narativ principal.
Un caz aparte în spaţiul cinematografic îl constituie icononoclasta animaţie Heaven and Earth Magic din 1962, al lui Harry Smith, un statement tematic realizat din cutout-uri din ziare ce ne vorbeşte despre pătrunderea mitologiei comune în inconştientul colectiv, iar asta ne apropie de legătura lui Jung cu artele vizuale în general (Picasso, Magritte, Rothko & Co.), ideile sale influenţând major miscarea suprarealistă, de la ceasurile lichide ale lui Dalí până la explorarea simbolisticii viselor a lui Max Ernst, ca una dintre multiplele dovezi a conexiunii perene dintre psihologie şi creativitate.
De altfel, Jung era de părere că “Opera de artă nu înseamnă doar obârşie şi derivare, ci reprezintă o nouă plăsmuire creatoare tocmai a acelor condiţii din care o psihologie cauzalistă ar vrea s-o deducă în mod valabil.”.
Indiferent de forma sau de mediul de expresie – de la suprarealism la arta digitală şi multimedia -, teoriile lui Jung rezonează deopotrivă la nivel individual şi colectiv, iar susţinerea unui dialog între conştient şi subconştient a reprezentant constant o preocupare pentru creatorii din ultimele decenii.
Inclusiv în muzică, fie şi dacă am rămâne în memorie doar cu Aladdin Sane al lui David Bowie, care se declarase încă din ‘67 jungian prin modul de raportare la reflecţiile onirice şi la manifestările subconştientului, la psiho-experimentele ce au creat filosofia muzicală a trupei The Grateful Dead în epoca “Acid Tests” ori la includerea lui Jung pe coperta Sgt. Pepper’s Lonely Hearts Club Band, faimosul album Beatles.
În 1931, C.G. Jung scria:
“O mare operă de artă este ca un vis; în ciuda aparentei sale evidențe, ea nu se explică singură și nu este niciodată fără echivoc. Un vis nu spune niciodată: ‘Ar trebui’ sau: ‘Acesta este adevărul’. El prezintă o imagine în același mod în care natura permite unei plante să crească, iar noi trebuie să tragem propriile concluzii.”.
La 150 de ani de la naşterea lui Jung, merită, poate, să redescoperim cartea sa Omul modern în căutarea sufletului, fiindcă avem cu toţii nevoie să visăm în continuare şi să privim înspre suflet, mai ales în acest context atât de problematic, iar arta ne va fi mereu de ajutor.
Text de IOAN BIG | POP-UP STORiEs
