În inima Transilvaniei, între 26 iulie și 11 august, muzica devine pretextul perfect pentru descoperirea unui stil de viață tihnit, autentic și profund conectat la tradiție și natură.
Despre cum reușește ediția a XXIII-a a festivalului ICon Arts să transforme fiecare concert într-o experiență culturală completă ne vorbește Sebastian Gheorghiu, manager cultural și membru în Consiliul Director UCIMR.
Între 26 iulie – 11 august, 15 sate și orașe din Transilvania devin temple ale muzicii, aducând împreună zeci de artiști din toată lumea. Care sunt momentele muzicale care vor marca ediția a XXIII-a?
Tema Festivalului ICon Arts Transilvania din acest an este „Slow Life. Slow Food. Slow Music.”, invitație la reflectare și descoperire a vieții tihnite, în care fiecare moment e trăit din plin. Debutează la Biserica Evanghelică Sf. Margareta MEDIAȘ, 28 iulie, cu concertul de operă susținut de Veronica Anușca și George Petean, alături de cursanți, la pian David Crescenzi. 30 iulie, Căminul Cultural RICHIȘ, percuție cu Martin Opršál, Irina Rădulescu și cursanți; 9 august, Biserica Fortificată RICHIȘ, flaut cu Karen Jones și tineri, la pian Mihaela Pavel. 31 iulie, Biserica Fortificată AGNITA, violoncel cu Răzvan Suma, cursanții și Andra Mărgineanu la pian. 31 iulie, Biserica Fortificată ALMA VII, flaut cu Matei Ioachimescu și Horațiu Roman și cursanții. Filarmonica de Stat SIBIU: 1 august, clasa de canto, cu Veronica Anușca și George Petean; 8 august, jazz Connection Ensemble; 9 august, operă cu Diana Țugui, Salvatore Cordella și cursanți, la pian Lelia Serafinceanu. 1 august, Biserica Fortificată BIERTAN, chitară cu Costin Soare, Dragoș Ilie și cursanții; 6 august, clasa de vioară cu Ladislau Csendes, la pian Dolores Chelariu. 2 august, Biserica Fortificată din DUMBRĂVENI, festivitățile de absolvire ale masterclass-urilor primei serii ICon Arts. 3 august, în Biserica Fortificată din ROȘIA, orgă cu Remus Henning și Eduard Gheorghiță. 5 august, Biserica Fortificată MOȘNA, percuție Kuniko Kato, Alexandru Anastasiu și tineri. 6 august, Biserica Fortificată HOGHILAG, violoncel cu Răzvan Suma și invitații. 7 august, Casa 122 COPȘA MARE, grupa MiniCellos cu Ella Bokor. 8 august, violoncel la Domeniul Dracula DANEȘ cu Denis Severin, tineri, la pian de Edit Arva. 9 august, Bastionul Măcelarilor SIGHIȘOARA, percuție cu Kuniko Kato, Alexandru Anastasiu și cursanții. 9 august, Biserica Evanghelică CODLEA, jazz. 10 august, Palatul Brukenthal AVRIG, se încheie cu seria a II-a.
Muzica e laitmotivul festivalului și întâlnirii dintre artiști și public, dar în jurul concertelor ați construit o experiență mai complexă – de la locațiile emblematice, până la degustări. Este festivalul și o oportunitate de a descoperi atracțiile culturale și tradițiile gastronomice ale regiunii?
Muzica este liantul între localitățile de pe harta festivalului, care de cele mai multe ori pornește din lăcașurile de cult. Inspirația vine de la tot ce e în jur: de la coloritul caselor transilvănene, porțile misterioase, detaliile arhitecturale, cărămizile zidurilor care împrejmuiesc bisericile, obiectivele de patrimoniu, mirosul de natură și de lemn, la preparatele tradiționale, cu un twist contemporan, de la melting pot-ul cultural pe care ICon Arts îl aduce prin participanții de pe toate continentele, valorificând ce e mai frumos în Transilvania.
Festivalul are loc în spații încărcate de istorie și tradiție, care adaugă o dimensiune aparte experienței artistice. Cum influențează acestea creativitatea tinerilor muzicieni din masterclass-uri și a artiștilor internaționali invitați?
Locațiile sunt încărcate de povești, departe de tumultul și rumoarea citadină, și constituie o sursă de inspirație pentru localnici sau venetici. Miturile și poveștile, alături de inscripțiile de pe ziduri contribuie la farmecul locurilor. De pildă, în Biertan exista o închisoare pentru cuplurile care doreau să se despartă. Erau încuiați un timp și foloseau o cană, o lingură, o furculiță, dormeau într-un singur pat, cu scopul de a se împăca. ICon Arts e o fereastră nu doar către localități mai puțin umblate, ci și către istorie.
Având în vedere că festivalul se desfășoară în 15 locații, organizarea reprezint o provocare. Care sunt criteriile după care alegeți spațiile și cât de important e sprijinul autorităților pentru desfășurarea evenimentului?
Avem locații cu care colaborăm de peste un deceniu, cum ar fi Biserica Evanghelică Sf. Margareta, unde deschidem festivalul de câțiva ani. Aducem elemente de noutate în fiecare an și implicarea partenerilor în promovarea evenimentelor contribuie la decizia noastră. Autoritățile locale și centrale sunt importante, pentru aprobările de care avem nevoie și pentru suportul financiar de care cultura are nevoie.
Credem că ICon Arts e o carte de vizită care face cinste României și spunem asta la evenimentele internaționale la care participăm precum Classical Next și Jazz Ahead, în Franța, Germania, Japonia. Îndemnăm autoritățile să se implice mai mult. Un semnal din partea lor reprezintă un gir în fața partenerilor străini.
Pe lângă festival, Academia ICon Arts oferă tinerilor muzicieni o șansă unică de a lucra alături de mentori de renume internațional. Cum contribuie această combinație la maturizarea lor artistică și la modelarea viziunii asupra muzicii?
ICon Arts a pornit cu Academia, după modelul școlilor din străinătate care ofereau muzicienilor șansa să studieze cu somități. Cel mai mare câștig pentru muzicieni e că au parte de mentorat la ei acasă, unii tineri au primele interpretări publice și contribuie la cv-ul lor, care îi ajută să obțină alte burse și să fie admiși la instituții prestigioase. Am văzut tineri care au crescut aici și azi sunt artiști reputați. Mentorii le deschid uși prin încrederea pe care o capătă în forțele proprii.
Cum a evoluat relația dintre festival și artiștii? Poți să ne dai exemple de muzicieni care au crescut odată cu ICon Arts? În ce măsură consideri că festivalul a avut un impact real și de durată asupra carierei lor?
Avem generații de cursanți care au devenit mentori, cum e cazul Veronicăi Anușca sau Anei Cristina Leonte. Artiștii revin an de an, chiar și din străinătate, unii dintre aceștia vin chiar din Australia ori Japonia, semn că aici găsesc valoare. ICon Arts e despre cunoaștere, dar mai ales despre auto-cunoaștere.
