Omul care a influenţat cel mai mult Sibiul veacului al XVIII-lea a fost baronul Samuel von Brukenthal.
El a a oferit chiar și o nouă concepţie urbană. Barocul perioadei iezuite a fost înlocuit cu cel laic tipic vienez. Samuel von Brukenthal şi-a definit posesiunile funciare şi locative din jurul Sibiu şi din oraş, odată cu căsătoria sa cu fiica familiei primarului Klockner. Acesta i-a oferit ca zestre şi mai târziu ca moştenire o serie de clădiri şi terenuri intra şi extravilane.
Astfel, pe locul grădinii Porţii Cisnădiei, Brukenthal a avut intenţia de construire în 1770 a unei case de vară pe locul deja existentei case de vară a familiei Klockner. Lucrările au avut loc între 1771 – 1772 şi au fost coordonate de soţia sa şi de inginerul militar Theseo. Cel care a fost contractat pentru a pune la punct planul de construire al micului palat a fost Anton Herzum.
Anton Steinwald, a fost cel contractat, în 1776, spre a picta plafoanele clădirii. Tot el, între decembrie 1777 şi martie 1778 pentru 120 de florini, a pictat uşile, ancadramentele, tocurile, scaunele de masă şi scaunele de rugăciune în alb și alte 12 fotolii tapiţate cu damasc roşu. În jurul edificiului se va amenaja o grădină de portocali, pe actualele străzi Noica şi Blaga, şi un parc unde erau aşezate vase de piatră decorate cu ghirlande de piatră.
Casa de vară, era proiectată precum un mic palat rococco, dar mult simplificat şi sobru. Clădirea se remarcă drept reprezentativă pentru barocul târziu din Sibiu. Faţada este împărţită în şapte travee, ele fiind delimitate de pilaştrii cu capiteluri dorice. Interiorul este format la parter din două bucătării, anexe şi camerele servitorilor. La etaj erau amenajate, apartamentele proprietarilor şi cabinetul de picturi unde se aflau 39 de tablouri.
