Cred că serialul Adolescence este extrem de popular pentru că schimbă povestea pe care ne-o spunem despre copilărie, despre relația mereu tensionată cu adolescenții și despre beneficiile&pericolele tehnologiei.
Despre noi, ca specie, în fix acest moment al dezvoltării (sau al involuției) noastre.
Am vizionat Adolescence în mai multe etape, în timp ce am citit tulburătoarea carte a lui Jonathan Haidt: O generație în pericol. Ideile expuse aici nu sunt noi. Îmi vine în minte eseul hiperlucid al lui Nicholas Carr despre Efectele internetului asupra creierului uman, în care ideea principală e că internetul&tehnologia nu sunt doar instrumente benigne care ne fac viața mai ușoară, ci agenți transformatori ai creierului nostru.
Revin la tandemul Adolescence & Jonathan Haidt. Cred că ambele semnalează ceva ce era în aer de mult timp. Haidt compară fenomenul acesta cu cel care a precedat demonizarea fumatului în anii ’70. Filmul ne pune în față oglinda lumii pe care am creat-o și pe care am fost incapabili să o înțelegem. În această lume, copilăria bazată pe joaca liberă aproape că a dispărut și a fost înlocuită de o copilărie în fața ecranelor. Haidt identifică două cauze pentru creșterea alarmantă a numărului de adolescenți cu probleme (depresie, agresivitate, suicid): tendința părinților de a-și proteja excesiv copiii și de a le restricționa autonomia în lumea reală; tranziția de la o copilărie bazată pe joacă la una bazată pe telefon&protecția insuficientă în lumea virtuală.
Sper ca filmul acesta să genereze nu numai revelații individuale, cum e a mea, ci și schimbări durabile în societate, așa cum conștientizarea efectelor reale ale fumatului a schimbat mentalități și a salvat vieți.
