Vara începe, din nou, cu film la Sibiu!
Între 28 mai și 1 iunie va avea loc cea de-a 9-a ediție a ESTE FILM Festival, un eveniment co-finanțat de AFCN care aduce în prim-plan unele dintre cele mai apreciate și captivante producții cinematografice europene – și nu numai – ale momentului.
Festivalul debutează cu un film semnat de Radu Jude și promite 5 zile pline de întâlniri și descoperiri cinematografice de neratat: filme care au făcut furori la festivalurile de la Locarno și Karlovy Vary, scurtmetraje românești de ficțiune, producții pentru copii în cadrul CinExplorez, filme din selecția LUX și Visuali Italiene, o retrospectivă de filme suedeze – prilej cu care Excelența Sa, Doamna Anna Hällerman, Ambasadoarea Suediei în România, va fi prezentă la Sibiu.
Proiecțiile vor avea loc la Teatrul Gong și CineGold Sibiu, iar informații și bilete găsiți pe estefilm.ro. În cadrul festivalului va avea loc și cea de-a treia ediție a LINE-UP: International Academy and Networking for Festival Managers, în zilele de 29 și 30 mai.
Pentru o privire din culisele selecției și o înțelegere mai profundă a viziunii acestei ediții, am stat de vorbă cu Iulia Blaga – selecționer, Flavia Dima – selecționer, și Iris Ordean – moderator LINE-UP.
Iulia, încă din 2019, tu ești cea care caută, privește, analizează și conturează lista finală a filmelor din secțiunea competițională. Cum ai resimțit, anul acesta, provocarea de a construi selecția și ce dileme au apărut în acest proces?
Iulia Blaga: Anul acesta munca mea a fost mai grea deoarece, numărul de filme înscrise fiind aproape dublu față de anul trecut, a fost imposibil să nu las pe dinafară titluri pentru care să-mi pară rău. Așa că m-am străduit să aleg acele zece filme la care nu aș fi putut renunța cu niciun chip. Însă, cum misiunea unui selecționer nu este doar să aleagă filmele care i se par cele mai bune, sau să obțină o listă eclectică, un alt criteriu a fost încercarea – reușită, a cineaștilor de a spune altceva sau altfel de cum s-a mai spus.
Și după ce selecția a fost finalizată, ce revelații ai avut despre filmele pe care publicul le va descoperi în cele două zile dedicate Competiției și ce ne dezvăluie ele despre temele și preocupările actuale ale cinematografiei românești?
Iulia Blaga: Când lista a fost gata am descoperit că sunt multe filme studențești, ceea ce mă bucură nespus. Și am mai descoperit că multe din titlurile din selecție, chiar dacă nu sunt realizate preponderent de femei (cum s-a întâmplat anul trecut), au în centru personaje feminine.
Mă gândesc la mama în vârstă care abia mai duce în spate un fiu bolnav din „Tot ce rămâne” (de Andrei Redinciuc), la mama care nu-și poate lăsa băiatul să devină bărbat din „Mater noster” (de Lehel Fazakas), la mama din „Apfelschuss” (de Mircea Cinteză), care evadează fantomatic din închisoarea vieții domestice, dar și la adolescenta din „Flori, fete și băieți” (de Simona Borcea), îndrăgostită estival și iremediabil de un băiat volatil, la eroina din „A (17)” (de Alina Berzunțeanu), care rememorează poetic abuzul sexual din familie, la fetița din „Neliniște” (de Simona Deaconescu), confruntată cu prima menstruație în apele lungi și îndepărtate de farmacie ale Deltei Dunării, sau la tânăra din „Dansează regină” (de Maria Mitulescu), care într-un trip la malul mării experimentează senzații pe care poate și le-ar reprima în viața diurnă. Selecția mai conține un love story discret ca în scurta întâlnire dintre un voluntar din Gara de Nord și o tânără ucraineană evadată din război („Anul trecut la Gara de Nord”, de Marin Cumatrenco), un riguros thriller psihologic, bine decupat și vizual („Cu sânge rece”, de Marius Papară), și, nu în ultimul rând, „Aparatele fotografice nu înregistrează aceste lucruri”, de Alexandru Solomon, care pe muchia dintre ficțiune și documentar aruncă încă o bombiță în urma lui Arsenie Boca. Viața de apoi.
Știu că, în acest an, publicul va juca un rol mai activ în cadrul competiției. Care este superputerea pe care le-o oferiți cinefililor care vin să descopere scurtmetrajele semnate de cineaști tineri și consacrați?
Iulia Blaga: O noutate este faptul că în acest an, pe lângă premiul secțiunii acordat celui mai bun film, care este decis de un juriu de profesioniști, spectatorii pot vota Premiul Publicului. Iată suficiente motive să participați la proiecțiile filmelor din competiție, care în fiecare an se termină cu discuții interesante între public și realizatori.
Flavia, în calitate de curator al celorlalte secțiuni ale festivalului, există vreo tematică comună care străbate filmele din programul ediției din acest an? Dacă da, cum se reflectă aceasta în selecția pe care o propui?
Flavia Dima: Natură și om, om și natură: natura ca mediu înconjurător, natura ca fel propriu, natura ca mod de-a defini relația Celălalt. Aceasta ar fi tema principală care străbate bună parte din filmele ale acestei ediții de ESTE FILM Festival, filme care se întrepătrund, se completează reciproc, se continuă unele pe altele – selecție care, la fel ca anul trecut, aduce laolaltă vocile tinere cele mai vivace ale cinemaului european, alăturându-i unor veterani consacrați precum Radu Jude, Athina Tsangari sau Albert Serra.
Începând de la relația dintre surori în contextului unui război (medalionul „78 Days” și „When the Phone Rang”) ori cea dintre doi frați care nu știu cum să-și vorbească („XXL”), până la relația dintre ființe care nu-și pot vorbi în cuvinte, precum cea cea dintre îngrijitorii și animalele unei grădini zoologice („Collective Monologue”) – relație cu regnul animal care se continuă într-o imagine dublă, simbolică, a unui taur: deopotrivă vânat („Afternoons of Solitude”) și vânător („Fogo do Vento”). Taurul vânat ce devine un alter pentru o mână de tineri ochiți de un regim opresiv („Nothing in Its Place”); taur vânător ce simbolizează deopotrivă fertilitatea cât și legea brutală a naturii („Harvest”).
La final, sunt doar două căi de ieșire: fie „apocalipsa verde” care încheie cele „Opt Ilustrate dintr-o lume ideală”, fie tandrețea ușor melancolică din „100.000.000.000.000”, un manifest discret al umanității în mijlocul unei lumi distante.
După ce anul trecut am explorat cinematografia mexicană, care va fi țara în prim-planul secțiunii „In Frame” de anul acesta?
Flavia Dima: Anul acesta, mi-am dorit ca secțiunea „In Frame” să aducă la înaintare o cinematografie națională care ajunge adesea să fie umbrită de figura sfântului ei protector: sau, în alte cuvinte, cum arată cinemaul clasic suedez dincolo de Ingmar Bergman? Deși am lucrat cu o multitudine de opțiuni curatoriale pe masă, până la urmă a câștigat slăbiciunea mea pentru cinemaul de la finele anilor ’60, când, la fel ca în lumea întreagă, în Suedia se făceau simțite efectele unor schimbări de paradigme globale, atât în termeni de politici ale personalului cât și de politici estetice.
În revoluționarul „Girls” de Mai Zetterling (al cărui centenar se sărbătorește anul acesta) avem o adaptare modernă după Lysistrata de Aristofan, o analiză feministă electrizantă și iconoclastă – în vreme ce, în contrapartidă, „Who Saw Him Die?” de Jan Troell (câștigător al Ursului de Aur în 1968) examinează masculinitatea toxică prin prisma schimbării radicale a raporturilor dintre profesori și elevi în învățământul modern.
Întâlnindu-se la mijloc, cele două umori intră sub lupa psihanalitică a marii teoreticiene a imaginii Susan Sontag, devenită cineastă suedeză prin adopție – și în virtutea obsesiei sale pentru Bergman, al cărui film de debut se numără printre cele mai interesante și izbutite lungmetraje regizate de un intelectual consacrat în alt domeniu.
P.S.: nu ratați proiecția-surpriză din miez de noapte de la Dormitorul cu Filme.
Iris, pe finalul interviului aș vrea să povestim și despre Academia LINE-UP. Privind retrospectiv la primele două ediții ale proiectului, care însumează 30 de participanți și 9 mentori, cum au modelat experiențele acumulate până acum viziunea asupra formatului celei de-a treia ediții?
Iris Ordean: Experiența fiecărei ediții ne aduce mai aproape de o formulă prin care să fim cât mai aproape de participanți. În varianta ei inițială academia LINE-UP s-a adresat cu precădere managerilor culturali din domeniul teatrului și al filmului, însă cu fiecare ediție primim din ce în ce mai multe aplicații din domenii culturale adiacente.
Cred că pe de-o parte există la nivel regional o nevoie de profesionalizare, de schimb de idei și de know-how interdisciplinar, iar pe de altă parte majoritatea sesiunilor de finanțare sunt din ce în ce mai competitive, iar participarea la astfel de academii sunt exerciții foarte bune de pitching și de găsire a viitori parteneri de proiect.
Fiecare ediție LINE-UP a fost construită în jurul unei teme. Care este firul roșu al ediției actuale, care va avea loc în zilele de 29 și 30 mai, în cadrul ESTE FILM Festival și cum se traduce el în selecția mentorilor invitați?
Iris Ordean: Încercăm o abordare mai aplicată, oferind participanților, care în acest an provin din 7 țări, posibilitatea de a interacționa mai mult cu mentorii. Multe academii și sesiuni de training din spațiul european includ din ce în ce mai multe exerciții și sesiuni practice. Se pune accent pe dezvoltarea unor abilități practice și este foarte bine, căci dezvoltă un instrumentar care poate fi aplicat în mai multe viitoare proiecte, inclusiv în contexte interdisciplinare.
Tematic, academia este structurată pe patru teme, cu câte un mentor dedicat: „Atragere de fonduri și gestionarea bugetului” (Tudorița Șoldănescu); „Strategii de management și coordonare” (Miruna Berescu); „Networking și parteneriate” (Giles Agis); și finalmente „Incluziune și community engagement” (Teodora Borghoff & Simona Smultea). Am ales temele în funcție de nevoile exprimate de către participanți, care ne-au indicat în aplicațiile lor anumite arii pe care și-ar dori să le îmbunătățească.
Care sunt cele mai valoroase experiențe sau instrumente concrete cu care participanții pleacă după două zile intense de ateliere, întâlniri și reflecții?
Iris Ordean: Cred că experiența fiecăruia este unică, cu atât mai mult cu cât vom avea anul acesta un grup foarte divers de participanți. În edițiile trecute participanții au avut mai puțin timp pentru prezentarea propriilor idei, însă începând cu acest an formatul academiei presupune sesiuni de lucru în grupuri mai mici, și chiar de 1 la 1: le numim, mai în glumă, mai în serios, „speed dating” împreună cu mentorii.
Acest format presupune și o implicare mai activă din partea participanților – că e vorba de pitching, de networking sau de a ști să pui întrebările potrivite mentorului din grupul tău de lucru. Participanții trebuie, astfel, să își aloce puțin timp de pregătire și de reflecție înainte de a ajunge la Sibiu, iar exercițiul acesta ajută întotdeauna la conturarea cu acuratețe a propriei idei.
