Casa ca și cămin: Mima în Odorheiu Secuiesc
Din perspectivă arhitecturală, intervențiile asupra spațiului locativ se manifestă printr-o varietate de forme, de la extinderea locuințelor existente și construcția de noi edificii până la revitalizarea celor vechi. Aceste demersuri nu se limitează la asigurarea confortului individual, ci modelează profund țesutul urban și dinamica socială.
Locuințele, în ansamblul lor, definesc și modelează orașul, influențând structura urbană și dinamica socială. Clădirile multifamiliale favorizează densitatea urbană și interacțiunea socială, în timp ce casele unifamiliale promovează un stil de viață mai izolat. Arhitectura locuințelor trebuie să integreze funcționalitatea urbană, asigurând accesibilitatea, mobilitatea și siguranța. Arhitecții au responsabilitatea de a crea soluții inovatoare care să răspundă provocărilor urbane contemporane.
Extinderea unei locuințe existente reprezintă o strategie frecvent adoptată în contextul urban contemporan, caracterizat prin dezvoltare rapidă și schimbări socio-economice constante. Această practică permite adaptarea spațiului locativ la nevoile evolutive ale familiilor, oferind flexibilitate și posibilitatea de a integra facilități moderne.
Din punct de vedere arhitectural, este imperativ ca extinderea să se realizeze în armonie cu stilul original al clădirii și cu contextul urban, asigurând coerența estetică și funcțională. Mai mult, o extindere bine concepută poate spori semnificativ valoarea de piață a locuinței, răspunzând unui spectru larg de cerințe și preferințe.
Dezbaterea dintre construcția unei locuințe noi și renovarea uneia vechi rămâne un subiect central în arhitectură. Locuințele noi beneficiază de tehnologii avansate, eficiență energetică sporită și posibilitatea de a fi adaptate specific nevoilor contemporane, utilizând soluții sustenabile și materiale ecologice. Pe de altă parte, locuințele vechi poartă amprenta istoriei și identității locului, iar conservarea lor reprezintă o prioritate din perspectiva patrimoniului cultural și a sustenabilității.
În centrul conceptului de locuire se află ideea de „cămin”, un spațiu intim unde se construiesc amintiri și se definește identitatea familială. Arhitectura locuinței influențează interacțiunile sociale și stilul de viață, iar designul inteligent al spațiilor interioare și exterioare consolidează legăturile familiale și comunitare. Conceptul de „cămin” implică și responsabilitatea față de mediu, iar arhitecții și dezvoltatorii se concentrează din ce în ce mai mult pe construirea de locuințe sustenabile, care minimizează impactul ecologic.
Menținerea unui fond construit de calitate este esențială pentru asigurarea unui mediu locativ sănătos, sigur și durabil. Un fond construit de calitate contribuie la creșterea calității vieții, la dezvoltarea durabilă a orașelor și la transmiterea valorilor culturale și istorice către generațiile viitoare.
Printre exemplele de bună practică în ceea ce privește extinderea unei locuințe în mediul urban se regăsește și proiectul arhitecților Varday Kinga și Varday Zsolt, Mima House din Odorheiu Secuiesc.
Demolarea construcțiilor parazitare, reconfigurarea casei construite în anii ’60 și extinderea ei cu zona de zi, toate în regim parter, a rezultat într-un ansamblu spațial potrivit pentru cuplul tocmai ajuns la vârsta a treia. Astfel, tema de proiectare prevedea o casă care să fie pe placul nepoților: circuite multiple interior-exterior pentru alergat, copac pentru cățărat, iarbă pentru a fi tunsă, struguri și peri pentru a fi culese, iar beciul, podul și șopronul pentru ascunziș.
Casa originală, scutită de intervenții structurale majore, integrează spațiile unui mic apartament autosuficient. Corpul nou este rezervat spectacolului arhitectural, iar prispa continuă ce înconjoară curtea devine cameră în aer liber, adăpostind și nelipistul „loc pentru prăjit” la umbră.
Autori:
- arh. VÁRDAY KINGA
- arh. VÁRDAY ZSOLT
4ZET ARCHITECTS Miercurea-Ciuc/Odorheiu Secuiesc
» Text de Ioana Aldea | Design și Arhitectură
