Martin Amis a scris o carte răvășitoare despre începuturile unui regim ale cărui tentacule se întind până în zilele noastre.
Mă urmărește și în somn tăcerea foametei din satele ucrainene lăsate de Stalin să se autodevoreze. Tăcerea care urlă, tăcerea mamelor care își abandonează copiii pe care nu îi mai pot hrăni. Spirala perversă a istoriei care se repetă, chiar dacă la un nivel mai suportabil.
Eseul lui Martin Amis este o dare de seamă despre Stalin și despre mirajul comunismului sovietic, probabil cel mai criminal regim căruia demonii istoriei i-au dat naștere. Martin Amis e un scriitor fabulos: scrisul lui e incisiv, hiperinteligent, lucid. Cartea e foarte bine documentată și pornește de la un imbold personal: acela de a înțelege puterea de fascinație pe care au exercitat-o Lenin și Stalin asupra intelectualilor occidentali, inclusiv asupra tatălui lui Amis, scriitorul Kingsley Amis.
Martin Amis nu înțelege complicitatea intelectualilor seduși de ideologie după ce crimele sovietice au fost imposibil de trecut cu vederea. Nu înțelege de ce nazismul stârnește oroarea legitimă chiar și acum, pe când comunismul permite râsul complice, râsul indulgent. De altfel, cartea lui Martin Amis are râsul în subtitlu.
Comunismul a fost întotdeauna scuzat în numele scopului său nobil. Amis denunță idealul găunos al unei societăți perfecte, egalitare, fără clase. Niciodată n-a fost vorba despre asta, ci despre anarhie și dictatură. Principalul obiectiv al conducătorilor sovietici a fost să obțină și să exercite puterea absolută. Principalul efect al conducerii lor a fost prăbușirea valorii vieții omenești.
“Koba cel cumplit” e o lectură obligatorie pentru înțelegerea tribulațiilor lumii occidentale.
