Excelență la Excelsior: „Șapte minute după miezul nopții” te scufundă cu totul în experiența teatrului senzorial
Pe scena unui teatru pentru tineri, Excelsior, ar fi fost suficientă dramatizarea unei narațiuni mișcătoare dintr-o carte începută de Siobhan Dowd și încheiată de Patrick Ness, după moartea autoarei britanice de literatură pentru copii. Cancerul, bullyingul, separarea părinților, păstrarea exagerată a ordinii, inventarea unei realități paralele sunt monștri care îi bântuie pe adolescenți, iar publicul tânăr se putea identifica lesne cu ce vede pe scenă.
Dar Bobi Pricop a vrut mai mult de la punerea în scenă a romanului „A monster calls”, dramatizare Mihaela Michailov. Cum tinerii de azi sunt atât de legați de tehnologie, le-a oferit un spectacol urmărit la căști wireless.
Pionier al teatrului multimedia din România, Pricop a apelat la o echipă de creatori inovatori, de la artistul sonor Călin Țopa la compozitorul Eduard Gabia, pentru o experiență auditivă „imersivă” – un termen abuzat, deși aici chiar te scufunzi în povestea depănată sonor.
Căci de la decorul capitonat cu burete de studio radio până la costumele vetuste, totul pare să indice că asiști la o montare de teatru radiofonic, la care, ca bonus, poți vedea și joaca actorilor. Ba chiar și a unui element al decorului, ceasul electronic, pe care Bobi Pricop îl ridică la înălțimea unui membru al distribuției pentru a sublinia lupta cu timpul.
Regizorul nu neglijează vizualul (spre pildă, replicând mijloacele de expresie ale teatrului de păpuși în scenele poveștilor spuse de monstru), ci doar privilegiază simțul auzului.
Senzația de personalizare fără precedent (în sfârșit, auzi cel mai clar, nemijlocit, în timpane, ce se petrece pe scenă) conferită de căști e întărită de tehnologia nouă utilizată în „Șapte minute…”, așa cum explică realizatorii: „sunetul binaural, care dă publicului senzația de sunet stereo 3D, dar și obiectele sonore utilizate sunt transpuse într-un univers acustic complex, creat special pentru această producție”.
Înregistrarea sunetului binaural te poartă printr-o experiență unică, reproducând indicațiile auditive naturale create de creierul și de urechile tale. „Această tehnologie (…) aduce și o provocare interesantă pentru actori, care trebuie să se adapteze unei modalități de lucru diferite, bazate pe o intimitate acustică sporită și pe un control precis al expresiei vocale și sonore”, ne detaliază Călin Țopa.
După „Șapte minute…”, rămâi în urechi cu șuieratul, fornăitul, onomatopeele cu care jonglează Marius Turdeanu, autorul unui profund studiu de rostire și interpretare aici, și cu o coloană sonoră pe care o vei găsi pe Spotify. Dar, mai cu seamă, rămâi în cap cu teatrul senzorial al lui Bobi Pricop, regizorul și povestitorul urechilor tale, care te conectează la harta sonoră tridimensională a lumii în care trăiești.
Text de Horia Ghibuțiu | Jurnal de Bucureștean | București
