Apariția celui de-al treilea volum din jurnalul scriitorului sibian Radu Vancu a fost așteptată de mulți cititori, unii dintre ei prezenți la lansarea din subterana librăriei Humanitas.
“Boala și războiul. Jurnal 2020-2024” este, așa cum ne-am obișnuit deja, o pledoarie pentru frumusețea care poate mântui lumea, un jurnal al formării (bildungstagebuch), un laborator de creație din care s-au născut volume de poezie, cărți de eseuri și două romane (unul în curs de finalizare), o culegere de microeseuri despre toate problemele spinoase ale umanității recente: epidemia de coronavirus, războaie și dictaturi, resurecția extremismului european și românesc, activismul civic ca ferment al democrației ș.a.
Prima parte a jurnalului are o curgere mai lentă, în acord cu impresia de încremenire generală a timpului în pandemie, pe când în a doua parte se simte o accelerare semnificativă a ritmului, o comprimare a timpului și a spațiului sub efectul urgenței de a recupera intervalul suspendat.
Pare că diaristul și-a făcut o misiune din folosirea judicioasă a timpului: niciun minut nu e irosit. Radu Vancu citește (cât am citi noi în douăzeci de ani- observația lui Marin Mălaicu-Hondrari), scrie, organizează festivaluri (Poets in Transylvania), participă la festivaluri (în țară și peste hotare), predă, participă la întâlniri cu elevii, călătorește, protestează alături de profesori ș.a. Jurnalul este, prin urmare, o operă infuzată de energia inepuizabilă a omului Radu Vancu.
Dincolo de setea de lectură pe care fără îndoială ți-o trezește acest jurnal, gustul cu care rămâi este cel al unei culturi puse în slujba umanului, a frumuseții și a altruismului în sensul său originar: acela al deschiderii către ceilalți.
